[AlinB]

În prealabil postat de Doriana

Alin, gandesti superficial. Daca tu ai un copil si iti moare de foame inseamna ca e vina lui ca nu a cautat cum trebuie. Logic, nu?

Analogia este imperfecta, vorbim aici de adulti in toata puterea, nu de copii de gradinita care vezi Doamne, nu au avut parinti sa-i puna pe calea cea buna.

Nu toti pot cauta singuri; nu atunci cand nu stiu deosebi stanga de dreapta si nu pot merge pe picioarele lor.

Inca o data vorbim de adulti normai nu de copii sau persoane cu handicapuri grave.

Lor trebuie sa le bage cineva in gura. Mai tarziu, dupa ce se inalta putin, s-ar putea sa se descurce... Si aici intra si copiii trupesti si copiii in credinta.

Cu tot acordul in privinta celor trupesti si a copiilor trupesti - total dezacord in ceea ce priveste cele duhovnicesti.

Cu toate ca ti-am mai dat niste exemple despre cautari si false cautari, care au trecut se pare pe langa urechile tale, am sa-ti mai zic vreo doua.

Este o poveste, din "spiritualitatea" orientala e drept, dar care se potriveste si in cazul tau.

Vine un mare "cautator" asa ca tine, la un mare maestru si-si spune oful: "Maeste, l-am cautat pe Dumnezeu peste tot, nu l-am gasit, dvs. sunteti ultima speranta".
Maestrul: "Nu te pot ajuta"
Cautatorul: "Vai cum nu, sunteti ultima speranta, de unde sa stiu daca nu ma veti invata", incep lamentari..
Maestrul: "Bine, ma mai gandesc, este o zi calda, vino cu mine si hai sa facem o baie".
Ajung astia la un rau, se baga in apa si brusc maestrul il apuca pe "Cautator" si il baga cu capul sub apa. Asta mai sa se inece..se zbate..asta nu-i da drumul. Cand sa-si dea duhul, il scoate de sub apa si ii zice:
"Vezi, cand ai sa-l cauti pe Dumnezeu la fel de intens cum cautai aerul cand erai sub apa, sigur ai sa-l gasesti".

Acum si inca una reala de data asta, de la o fata "pocaita" care am cunoscut-o (cvasi)intamplator.

Pai cum s-a "pocait" ea? Dupa N rautati a ajuns si la ea funia la par si a ajuns in pragul sinucierii, ei bine a intrat chipurile intr-o biserica sa incerce si varianta cu Dumnezeu. Crezi ca a intrat acolo cu pocainta si inima smerita?
Nu, astepta covorul rosu si s-a simtit teribil de deranjata ca nu stiu cine i-a atras atentia asupra tinutei si mai stiu eu ce.
Si de acolo a ajuns binenteles intr-o secta neoprotestanta si imi pvoestea cum ea din mare pacatoasa a ajuns sa vorbeasca pe strada oamenilor despre Dumnezeu si toti o cunosc de fata credincioasa si mare evanghelista.
Ce bine, ai sa zici tu, l-a gasit totusi pe Dumnezeu.

Ei bine, fals - face parte dintr-o secta "Copii lui Dumnezeu" sau ceva de genul care au un control f. strict asupra membrilor ei, toata corespondenta care inta si iese este filtrata iar printre metodele de "evanghelizare" nu este exclusa ceva de genul la "prostitutia sacra".

La atata pocainta, asa "Dumnezeu", asa credinta.

Si inchei cu un al treilea exemplu din ortodoxie, Sfanta (pe antunci pacatoasa) Maria Egipteanca care dupa ce ajunsese la Ierusalim vanzandu-si trupul a zis hai sa intre si ea intr-o biserica.
Si nu reusea cu nici un chip, desi in jurul ei erau zeci si sute de oameni care intrau si ieseau, ea cu nici un chip nu reusea sa intre in Biserica, pana nu si-a inteles pacatele (tocmai prin acest refuz) si s-a pocait.

Vai, ai spune tu, ce crestini rai, pai de ce nu i-au deschis usa si facut cale larga sa vina ea la Dumnezeu?

Oare ce se intampla daca intra fara nici un obstacol de la bun inceput?
Se uita si ea pe pereti, face o inchinare formala probabil si mergea mai departe in pacatele ei.

Cam asa este si cu Biserica autentica, poti sa fii (fizic, baptismal) in ea, si totusi departe de ea.
Poti sa o cauti, dar daca nu pui in fatza pocainta atentica ci confortul sufletesc, nu ai sa o gasesti.

Nu stiu daca poti intelege diferenta dintre cele doua categorii.

Ambele pornesc poate de la o nenorocire, de la sentimentul de vina. Cel care cauta pocainta gandeste: "pun viata mea in schimbul iertarii". Nu ii este teama nici de preot, nici de recunoasterea cu voce tare a pacatelor sale.

Celalalt, vrea sa fie iertat dar cat mai repede si cu cat mai putin efort si daca se poate, sa nu afle nimeni ce a facut la viata lui. Si atunci se duce la mincinosul care cu Biblia in mana ii spune ca Dumnezeu l-a iertat instant pentru ca chipurile i-ar pare oarecum rau.

De smiorcait oricine poate, dar in nici un caz n-ar da ca Zaheu jumatate din averea sa saracilor si i-ar despagubi pe cei inselati, Doamne fereste sa-si pateze onorabila imagine public spunand cuiva ce a facut, Doamne fereste sa faca un canon pe viata cu toate ca a luat viata de om, etc.

Uite si un cuvant din Scripturi: "inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi".

Nu cred ca a venit cineva cu pocainta spre Biserica si n-a aflat pana la urma Biserica ci si-a gasit sfarsitul intr-o secta oarecare.

"Dar cum vor chema numele Aceluia în Care încă n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela de Care n-au auzit? Şi cum vor auzi, fără propovăduitor? "

Sa fim seriosi, doar de propovaduitori nu duce lipsa lumea actuala.
Nu sunt inca pe toate drumurile dar repet, cine cauta gaseste.
Asta daca nu cumva Mahomed are pretentia sa vina muntele la el ca pe el il dor picioarele sa mearga pana la munte.

Aproape necunoscuta. Am trait printre ortodocsi, am relationat cu ei si am discutat cu ei. Nu multi au duhovnici. De fapt am aflat de pe forumuri ca exista o relatie cu duhovnicul...

Si chiar acum dupa ce ai aflat ce si cum inca zici ca aia erau ortodosi..
Mai sa fie..

Dar dintre ei nu ai auzit de nimeni care sa mearga pe la manastiri?
Nu te-a ros si pe tine curiozitatea sa mergi sa vezi ce se intampla pe acolo, sa intrebi oamenii aia ce fac acolo?

De, nu cred ca BO ar fi fost multumita ca np sa faca in scoli cateheze. Ar fi trebuit sa se lupte mai intai cu ortodocsii. Asa ca mai bine fac in Biserici pentru cine vrea sa vina. Dar se fac scoli duminicale si cateheze destule. Din acest punct de vedere ortodocsii au de invatat de la np. Daca esti onest vei recunoaste.

De o mie de ori mai bine o liturghie + o predica chiar si submediocra decat o facultate de teologie neoprotestanta.

Si diavolul stie sa citeze din Scriptura, dar o face spre pierzare nu spre viata vesnica.

Cuvintele, fie ele si din Scriptura, fara Har nu fac doi bani.
Iar acolo unde nu este Biserica ci antinomul ei - ereticul, nu este nici Har.

Eu imi vad vina si imi asum responsabilitatea pentru ceea ce fac. Insa se pare ca BO nu are solutii pentru vina mea. Nu mai mult ca altii. Imi mai ramane nadejdea in Dumnezeu...

Serios.
Chiar si acum, tot te plangi ca un copil care chipurile nu poate merge pentru ca nu i se pune zaharelul sub nas.
Trist, ce pot spune..

Harul presupune conlucrarea cu vointa omului.
Ori daca vointa nu este, nici Har nu este.