Citat:
În prealabil postat de Adrianna
Domnule Mihnea Dragomir,
Va multumesc pentru linkul dat. Se afirma ca purcederea este folosita si cu sens de origine si se mai afirma ca aceasta origine este si din Tatal si din Fiul.
Nu inteleg cum aceste afirmatii pot fi compatibile cu cele enuntate de Papa Ioan Paul II care afirma ca nu trebuie contrazis faptul ca Tatal este singura origine a purcederii, care a zis ca Tatal singur este singura sursa (origine) a Duhului Sfant si ca deci Duhul Sfant isi ia originea doar de la Tatal.
|
Purcederea Sf Spirit este atât de la Tatăl, cât și de la Fiul, spre deosebire de naștere, care este de la Tatăl. Dar toate câte le are Fiul de la Tatăl le are, datu-I-S-a Lui toată puterea, în Cer și pe pământ. Prin urmare, însăși capabilitatea de a conlucra la purcederea Sf Spirit, precum și cooptarea Lui în opera aceasta de purcedere intra-treimică, le are de la Tatăl. De aceea, nu este greșit a se spune că Tatăl este cauza primă a purcederii. Sau, cum au spus adesea părinții, că Sf Spirit purcede de la Tatăl prin Fiul.
Când un judecător, sau un complet mai larg de judecată, dă o hotărâre formală, face aceasta în numele șefului statului. Chiar așa încep hotărârile: "Noi, Președintele României, hotărâm:...". Într-adevăr, judecătorul primește această abilitate de a hotărî ce e drept și ce nu e drept, de a hotărî, de fapt, soarta oamenilor de la șeful statului. Acuma, apare o întrebare simplă: cine anume dă o hotărâre judecătorească ? Este corect să spunem "șeful statului, prin magistrat" sau "șeful statului și magistratul au hotărât că..." ? Este. Această hotărâre este ea generată ca dintr-un singur principiu ? Este. Putem afirma că, de fapt, generatorul prim al hotărârii este șeful statului ? Putem, chiar asta scrie în primele rânduri ale hotărârii.
Acuma, s-a mai clarificat ? Cel puțin, așa văd eu lucrurile. Și așa cred că le-a văzut și Fer Ioan Paul al II-lea, precum și papii dinaintea și de după el. Dar, dacă nu le-a văzut așa, înseamnă că greșesc, fiindcă a rejecta o afirmație a unui Papă în materie de credință sau de morală îmi este străin.