[Eugen7]

În prealabil postat de MihaiG

În lumina celor de mai sus, vă rog să interpretaţi următorul pasaj din Sfânta Scriptură:
"Şi mi-a arătat un râu al apei vieţii, strălucitor ca de cristal, care izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi-al Mielului." (Apocalipsa cap. 22)
De observat următoarele:
1. Termenul folosit este "ekpoureusis".
2. Prin "apa vieţii", atât Sfântul Ioan Teologul, cât şi alţi sfinţi înţeleg Sfântul Duh, astfel:
"Cel ce crede în Mine – precum a zis Scriptura – râuri de apă vie vor curge din inima lui“ Iar aceasta a spus-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred într'Însul. Că Duhul încă nu era dat, pentru că Iisus încă nu Se preamărise."


Sfântul Ambrozie al Mediolanului ne lămureşte în lucrarea sa Despre Duhul Sfânt:

"And this, again, is not a trivial matter that we read that a river goes forth from the throne of God. For you read the words of the Evangelist John to this purport: And He showed me a river of living water, bright as crystal, proceeding out of the throne of God and of the Lamb. In the midst of the street thereof, and on either side, was the tree of life, bearing twelve kinds of fruits, yielding its fruit every month, and the leaves of the tree were for the healing of all nations. (Revelation 22:1-2)
This is certainly the River proceeding from the throne of God, that is, the Holy Spirit, Whom he drinks who believes in Christ, as He Himself says: If any man thirst, let him come to Me and drink. He that believes in Me, as says the Scripture, out of his belly shall flow rivers of living water. But this spoke He of the Spirit. (John 7:37-38) Therefore the river is the Spirit."

Concluzie: Sfântul Duh (apa vieţii) purcede (ekpoureusis) de la Tronul lui Dumnezeu şi al Mielului.

Asertiunea dvs pare pertinenta. (Spun pare intrucat consider ca nu este eshaustiva desi este elocventa pentru subiectul discutat).

Totusi consider ca sunteti de acord ca nu ne putem limita asertiunile teologice doar pe niste citate scripturistice ci trebuie neaparat sa avem in vedere patristica si filocalia, experienta duhovnicesca, trairea teologiei.
(Spiritualitatea romano-catolica desi nu este intru totul identica cu cea ortodoxa, este de apreciat. Sfinti precum Sfantul Francisc din Assisi, Sfantul Anton de Padova, Sfanta Tereza de Avila... merita toata cinstea cuvenita vietii trainte in sfintenie spre manutirea lor si slava lui Dumnezeu. Roadele sfinteniei lor intru Hristos Iisus prin harul Duhului Sfant confera validitate spiritualitatii romano-catolice).

Ar fi pueril si ridicol ca asertiunea teologica ortodoxa cu privire la purcederea Duhului Sfant exclusiv din Tatal sa se limiteze doar la Evanghelia Sfantului Ioan in care Hristos Spune inechivoc: "Eu va voi trimite Duhul Sfant care din Tatal Purcede".

In acest sens vederea duhovniceasca specifica ortodoxiei (apofatismul de gradul 2 si 3 din teologia Pr. Prof. Dumitru Staniloae) confera teologiei ortodoxe dovada experientei practice atat a purcederii Duhului Sfant din Tatal precum si a harului necreat.
Sfinti Precum: Sfantul Simeon Noul Teolog, Sfantul Grigorie Palama, Sfantul Serafim de Sarov... sunt exemple inechivoce si eshaustive pentru spiritualitatea ortodoxa.