[Eugen7]

În prealabil postat de Adrianna

Dvs. sunteti de acord cu raspunsul primit cum ca o persoana cu darul deosebirii duhurilor nu stie ca il are?

Nu bineinteles ca nu. Persoana care conlucreaza cu harul Sfantului Duh pe nivelele spirituale superioare (iluminare, indumnezereire) este inechivoc constienta de acest lucru (asa cum sune si Pr. Prof. Dumintru Staniloae in "Ascetica si mistica" ortodoxa).
Si pe priml nivel spiritual ce vizeaza desptamirea omul simnte ajutorul harului in despatimire insa doar ca niste "sclipiri".

Asemenea parintilor filocalici consider pertinenta si de referinta afirmatia Sfantului Iov.
Sfantul Serafim de Sarov spune:
"atunci când prietenii l-au dojenit pentru hulă adusă lui Dumnezeu, Iov le răspunse: "Cum poate oare să fie aşa când eu simt Duhul lui Dumnezeu în pieptul meu? (cugentul inimii, minte, adancul inimii)" (Iov 27, 3).
Cu alte cuvinte: ŤCum pot eu să-L hulesc pe Dumnezeu când Duhul Sfânt sălăşluieşte în mine? Dacă L-aş fi hulit pe Dumnezeu, Duhul Sfânt ar fi plecat dinmine: dar priviţi, îi simt suflarea în nările meleť în exact acelaşi fel se spune despre Avraam şi Iacov că L-au văzut pe Domnul şi că au discutat cu El, şi că Iacov chiar s -a luptat cu El. Moise şi toţi cei dimpreună cu el L-au văzut pe Dumnezeu atunci când i s-a îngăduit să primească de la Dumnezeu tablele legii pe muntele Sinai. Un stâlp de nori şi unul de foc, sau, cu alte cuvinte, harul evident al Sfântului Duh au servit drept călăuze oamenilor lui Dumnezeu în pustie. Oamenii L-au văzut pe Dumnezeu şi Harul Sfântului Său Duh, nu în somn sau în vise sau din pricina unei imaginaţii tulburate, ci în adevăr şi în mod deschis."
http://serafimdesarov.trei.ro/?cat=3
http://calindragan.wordpress.com/tag/serafim-sarov/
http://orthodoxinfo.com/praxis/wonderful.aspx

În prealabil postat de Adrianna

Am o intrebare la aceasta afirmatie: sa presupunem ca persoana X se roaga unui sfant (ortodox) sa primeasca vindecare pentru o boala. Si in urma rugaciunilor si a tot ceea ce aceasta persoana considera ca trebuie sa faca pentru a-i fi ascultata rugaciunea, se vindeca. De unde stie ea ca vindecarea i-a dat-o Dumnezeu?

Va rog sa imi permiteti sa raspund incepand cu o gluma.
Un carturar ortodox avea o intalnire de afaceri foarte importanta in centrul unei metropole importante, unde trebuia sa incheie o afacere extrem de profitabila pentru amblele parti, beneficiul fiind de cateva milioane de euro.
Ajunge la timp cu masina personala la hotelul unde urma sa se negocieze contractul insa nu gaseste loc de parcare. Evident ca omul nostru credicios isi indreapta atentica catre Dumnezeu rugandu-l: Doamne ajuta-ma sa gasesc un loc de parcare! Nu gaseste... Omul nu renunta la rugaciune: Doamne Iisuse Hristoase ajuta-ma sa gasesc loc de parcare caci promit ca fac milostenie cu 10% din profit. Mai face o tura in jurul hotelului si tot nu gaseste loc de parcare... Evident canu renunta la rugaciune si spune: Doamne ajuta-ma sa gasesc loc de parcare ca promit ca fac milostenie cu 50% din profit. Nimic... nici un rezulat. Un pic cam cu strangere de inimca omul contunua rugaciunea: Doamne ajuta-ma sa gasesc loc de parcare ca daca nu ratez afacerea, promit ca daca ma ajuti fac milostenie 80% din profit... trebuia sa imi spui ca vrei un procent asa de mare de la inceput sa nu mai perd vremea. Tocmai atunci o masina parasea un loc de parcare iar fata omului se luminaza: Doamne Iisue Hristoase nu mai am nevoie de ajutorul Tau... am gasit singur loc de parcare. Multumesc si scuze ca Te-am deranjat...

In concluzie Dumnezeu vindeca cu aceeai energie (necreata, neschimbabila, inepuizabila, infinita) atat o boala mica cat si una incurabila (ca un foc mare care arde producand o temperatura foarte mare si mistuie o foaie de hartie cat ai clipi, iar o bucata de fier o inmoaie si o topeste intr-un timp mai indelugant). El (si energia Sa) este neschimbabil.

Problema este insa ce facem noi cu iertarea si vindecarea care le primim gratuit de la Dumnezeu? Nu cumva vrem iertare si vindecre ca sa cautam iarasi sa lucram patima si pacatul? Daca Dumnezeu intarzie cu vindecarea sau cu iertarea... o face din dragoste pentru noi, pentru inimile noastre nepocaite... sperand si asteptand pocainta noastra sincera... caci "Dumnezeu pe cine iubieste pedepseste". "Certand m-a certat Domnul dar mortii nu m-a dat". "Toiagul Tau si varga Ta acestea M-au mangaiat".

Necazurile si bolile pe care le ingaduie Dumnezeu sa ne fie incercare au un sigur scop: pocainta noastra, desavarsirea noastra. Din nefericire noi oamenii doar cand nu mai putem... strigam din toata inima, renuntand la mandrie, la slava desarta, la egoism egocentrism... "Doamne milostiv fii mie pacatosul".

In cocluzie, sfantul, preotul stie ca Dumnezeu este cel care face lucrarea de iertare si vindecare, iar el doar conlucraza cu harul lui Dumnezeu.
Hristos Iisus insusi spune: "mainile le veti pune pe bolnavi si bine le va fi" caci EU voi lucra iertarea si vindecare... voi doar puneti mana voastra caci voi sunteti doar "iconimi ai Sfintelor taine ale lui Dumnezeu". Hristos nu zice "mainile le veti pune peste bolnavi si ii veti face bine" voi... caci "fara Mine nu puteti face nimic".

Doamne ajuta.