[Mosh-Neagu]

Ferice de tine, Andrei, fiindca ai inteles din timp chemarea spre rugaciune si rostul tau real pe lume. Din pacate eu nu am inteles mai nimic la varsta ta, cand am trecut printr-o situatie asemanatoare si cand mi se mai dadeau doar... 2 saptamani... Aveam 27 de ani. Saraca maicuta mea, Dumnezeu s-o odihneasca in pace, s-a rugat cu lacrimi si a alergat pe la sfinte manastiri, mergand kilometri multi, singura, prin zapada mai sus de genunchi, pentru Sf. Maslu.
Iar Dumnezeu s-a indurat si mi-am recapatat sanatatea, nu pentru ca am facut eu ceva sa merit asta, ci pentru durerea mamei mele. Dar, ca sa ramana un echilibru, doar de Dumnezeu cunoscut, mama mea a facut cancer, iar dupa cativa ani s-a prapadit... Abia mai tarziu am inteles si am plans amarnic, facandu-ma oarecum vinovat de multe lucruri... Iar timpul nu-l mai putem intoarce. Dar o randuiala crestineasca pentru mama, la timpurile cuvenite, ma simt obligat sa fac, doar-doar imi va mai ierta Dumnezeu din pacate, iar mamai ii va usura in vreun fel, sederea in viata cea vesnica.
Inca o data ma bucur de doua ori pentru tine. Sa nu uiti niciodata ce-ai spus in aceste randuri, mai ales atunci cand iti va fi din ce in ce mai bine si vei fi tentat sa "gusti" din toate ale vietii...