Citat:
În prealabil postat de delia31
Bun argument! L-am folosit si eu mai demult intr-o discutie cu unii neoprotestanti care nu-si boteaza copiii pe motiv ca inca n-au credinta. Nu stiu inca ce efect a avut, daca or fi tinand cont de el, cert e ca la momentul respectiv, nu erau deloc convinsi (deh! indoctrinarea sectara anti-pedobaptism e greu de invins).
|
Sunt in asentimentul tau Delia.
Consider ca trebuie subliniata diferenta intre botezul Sfantului Ioan Botezatorul si Botezul in numele Sfintei Treimi intemeiat de Hristos Iisus (care este nastere duhovniceasca intru Hristos Iisus, deci inceput al vietii duhovnicesti).
Hristos Iisus insusi s-a botezat doar cu Botezul lui Ioan si El insusi a fost "taiat imprejur", prunc fiind.
Consider ca "problema" cu teologia protestanta si neoprotestanta rezida in definirea si intelegerea credintei. Acestia tind sa confere credintei un scop in sine, cu valente juridice, lapidare (ca un certificat, document pe care fie il ai fie nu il ai, care poate fi pierdut, redobandit, negociat etc).
Din punct de vedere al teologiei patristice, credinta nu are un scop in sine, ci este doar o actiune cu un scop precis: cunoasterea lui Dumnezeu. ("Noi am crezut si am cunoscut ca Tu esti Hristosul" - Ioan cap 6).
Astfel, din punct de vedere ortodox credinta nu se poate masura cantitativ ci doar calitativ in functie de scopul credintei: cunoastrea lui Hristos. Astfel din faptele omului se vede nivelul cunosterii lui Dumnezeu prin conlucrarea cu harul Duhului Sfant.
Sfintii spre exemplu cunosc pe Hristos si conlucreaza cu harul Dunului Sfant la cel mai inalt nivel.
Din nefericire aceeasi conceptie eronata o gasim in teologia protestanta si neoprotestanta si in definirea mantuirii, care este privita tot sub aspect juridic, lapidar.
Din punct de vedere teologic patristic, mantuirea este o actiune continua ("cu frica si cutremur lucrati mantuirea voastra" Filipeni 2), in mai multe etape cu un scop precis: indumnezeirea omului. In mare cele 3 etape descrise de spiritualitatea ortodoxa sunt: despatimirea, iluminarea (contemplatia) si desavarsirea (indumnezeirea).