Citat:
Īn prealabil postat de Adriana Cluj
Ma autocitez pentru a aduce in fata cuvintele rostite de parintele, deoarece regret profund ca postarea mea nu a facut decat sa aduca in dezbatere persoana si activitatea parintelui Iustin, iar cuvintele sale au fost trecute cu vederea, desi sunt atat de simple si atat de la ordinea zilei prin ceea ce, cu totii, vedem si traim; luati insa de multe valuri, unele lumesti, altele nelumesti, nu bagam de seama pasii catre prapastia -care nu este doar materiala ci si spirituala si nationala- spre care ne indreptam, indrumati, "ajutati" si obligati de noile oranduiri si puteri mondiale.
Imi pare nespus de rau ca postand cuvintele parintelui, l-am asezat intr-o ipostaza de inculpat. Sa ma ierte Dumnezeu si parintele daca am gresit facand aceasta.
|
Adriana, te rog sa ma ierti pentru ca am asociat cuvintele Parintelui cu un fenomen mai larg in lumea noastra de azi. Imi cer iertare pentru sentimentele pe care vad ca ti le-am ranit. Nu am voit aceasta, te rog sa intelegi, sora draga.
Analiza starii tarii noastre o facem cu totii si avem studii pretioase ale analistilor politici, sociologilor, oamenilor de cultura care descriu drama ori poate tragedia tarii in ultimii ani.
Chiar daca preotii reamintesc aceste lucruri, eu cred ca e bine sa ne folosim de ei cu toata daruirea in primul rand in cele duhovnicesti. Avem atat de mult de lucru duhovniceste! Dar ne pierdem vremea cu lucruri laturalnice.
Imi povestea de curind un prieten din copilarie, azi preot ortodox, ca Biserica trece printr-o refacere a legaturilor cu statul si societatea civila, inevitabila dupa anii comunismului cand a fost silita sa se restringa drastic, sa devina cumva izolata, oarecum rupta si, intr-un anumit sens cu grija interpretat, autista. Asa a fost istoria la noi!
Acum, in miscarea de recul, procesul duce si la exagerari si la amestecari nedorite iar secularizarea castiga teren, se pare. Dar acesta-i mersul vremurilor, zicea prietenul meu. Deocamdata ne supunem si ne vedem de treaba.
Ei, Dumnezeu sa ne miluiasca!
Si ma iertati, sora, ca v-am necajit. Am gresit, din pacate. Iertati-ma, va rog!