[maniucu]

În prealabil postat de lore86

Vorbim de mesaje subliminale in desene animate. dar ce ne facem cu povestile de groaza"ptr copii" din literatura romana. si i-as aminti la loc de cinste pe Ion Creanga.

Am cumparat acu ceva vreme o carte cu povestile lui Ion Creanga. Frumoasa, cu coperta rosie infoliata. Pe prima coperta poza autorului, pe ultima cateva titluri de poveste scrisa in carte. E...destul cu fratii Grim si povestile lui andersen! Sa incercam cev asi romanesc, mi-am zis.

Aseara ajunse randul si lui Creanga. copiii isi aleg cartea, mi-o aduc la pat sa le-o citesc. Dau sa gasesc o poveste...dar cauta daca ai unde! ba imagini cu draci, ba scaraoschi cum ii suceste gatul unuia, ba nurori care bat pana omoara o batrana, dand-o cu capul de pereti...
Nu stiam cums a ma eschivez, sa evit cartea. pana la urma aleg o poveste care imi suna mai binisor Fat-Frumos, fiul iepei. Citesc una- doua pagini din carte pana ajung la o imagine soc: trei barbati, zaceau pe jos fiecare intr-o balta de sange si cu cate o sabie infipta in spate! Si copiii in pat langa mine. Brrr! In clipa aia aa inchis cartea instantaneu. Ce s-a intamplat? ma intreaba anastasia. Sfarsitul primei parti, m-am justificat. Bine ca nu au ajuns sa vada inca nimic din poze ca nu stiu cum as fi dres-o.

Acum, intre noi fie vorba sunt socata de sadismul lui Creanga. alea numai povesti ptr copii nu sunt. Asta ca sa nu povestesc de scena demna de Vlad Dracul, in care lupul pune in par capetele iedutilor mancati. Judecati si voi: astea sunt povesti ptr copii?


Asadar, ajungem tot in ograda vecinului ca parca mai frumoase sunt povestile celor 12 lebede sau a muzicantilor din bremen.

Textul apartine lui Creanga, imaginile din respectiva carte cu povesti nu... de asta cred ca nu ar trebui sa punem in carca autorului duritatea tablourilor si a figurilor personajelor.