Citat:
În prealabil postat de lore86
faceti fagaduinte si le pliniti Domnului!, zice psalmistul.
Grav lucru este atunci cand un tanar fagaduieste sa ramana in manastire si apoi se razgandeste. NU e de gluma cu asa ceva. Nu e vorba doar de o promisiune, evorba de asumarea unei cruci si apoi de lepadarea ei!
..............
|
Tânărul nu a făgăduit să rămână în mănăstire pentru că nici nu intrase încă.
E drept că și-a propus o anumită cruce pe care, însă, n-a biruit-o; nu a lepădat-o, zic eu, ci nu și-a asumat-o deși(credea el) a dorit-o.
El n-a depus voturi în cadrul lungului proces de închinare în fața lui Dumnnezeu, proces pe care nici nu l-a început.
Eu cred că suferințele ce-au urmat(?) nu sunt o consecință a dezicerii sale de promisiunea solemnă făcută lui Dumnezeu pentru că Dumnezeu știe mai bine ce poate fiecare și-n milostivirea Lui are înțelegere pentru fiecare alegere a noastră fără nicio exagerare, cu atât mai mult cu cât, persoanelor afierosite(dedicate), El le dă haruri și puteri mari pentru a birui greutatea crucii(misiunii).
Eu spun că suferințele de care se plânge subiectul nostru nu sunt absolut deloc suferințe(cine nu are parte de ceva asemănător?), ci dovada că el e o persoană nehotărâtă care nu știe ce vrea și care își propune(dorește) scopuri pentru care nici nu e pregătit și nici nu se străduiește.