Citat:
În prealabil postat de windorin
Este dureroasa trezirea parintelui la o anumita varsta, cand isi da seama ca este strain de copilul pe care l'a crescut.
Mai mult chiar, sa mai si creada ca a facut totul, iar copilul este vinovat pentru necomunicarea dintre ei.
Atunci, este foarte grea recunoasterea patimilor proprii... desfranare, mandrie, televizor etc.
Parintele este cu adevarat parinte, atunci cand are puterea sufleteasca de a se smeri inaintea copilului (cand e nevoie).
|
din pacate ai dreptate.
cati parinti au puterea sa recunoasca in fata copilului ca a gresit?
ieri mergeam pe bicicleta si am vazut o mamica, de vreo 23 de ani, cu copilul in carucior.
ce-l mai plesnea peste fata pentru ca plangea.
imi venea sa ma duc la ea si sa-i arat ce inseamna sa iei bataie.