Dupa ce ti-ai spovedit pacatele, preotul nu-ti spune rugaciunea de dezlegare, insa iti spune sa te impartasesti. Il parasim, mai intram in acea biserica, cum procedam?
- Nu-l judeci pe preot, vorbesti, discuti cu el; daca crezi ca preotul a gresit intr-o privinta, incearca sa vorbesti cu el, sa ai buna cuviinta, sa ai cuget smerit, nu sa pleci imediat in alta parte.
- Sunt situatii cand nu-l dezlegi – alti duhovnici, Parintele Arsenie, Parintele Staniloae isi permit sa se mai abata de la canoane, ca au trecere la Dumnezeu, au autoritate duhovniceasca;
- Eu nu ma iau dupa preotul cutare ca a iesit din canoane; eu merg pe calea mea, dupa canoanele Bisericii, imi urmez urcusul meu, merg pe linia ascultarii si a Bisericii pana capat acea autoritate, daca voi fi vrednic vreodata, si o sa am lumina si harul sa pot sa aplic ceea ce este de aplicat tot pentru salvarea acelui suflet. Dar nu pun masura mea.
- Preotul e preot, ramane preot indiferent ce ar fi; dar daca sunt totusi probleme, daca ai indoieli, cauta sa procedezi cu bunacuviinta, cu rugaciune, cu smerenie, sa-i explici parintelui, ceri dezlegare ca sa pleci in alta parte…; dar nu gata, daca nu ti-a convenit ceva, il vorbesti de rau si arunci cu zoaie in el.
Legat de cardurile cu cip:
- Nu cunosc eu amanunte despre cipuri si din astea. Dar ce se intampla? As vrea sa vad si cine pune intrebarea asta… Fiindca poate sa fie unul necununat [sau cu probleme de acest gen] care vrea sa vada ce zice parintele Amfilohie, ca se filmeaza si da pe internet… Nu asa!
- Oricum, ne trebuie si o cercetare a astfel de lucruri. Sunt lucruri care nu se cunosc asa dintr-o data.
- Un duhovnic bun, un om al bisericii, cunoaste tactica vrajmasului, stie din partea cui vin astfel de lucruri si unde pot duce si dintr-o data nu se poate avea incredere.
- Insa nu se pot da asa raspunsuri asa, pe moment, “ca la taraba”, ci raspunsurile pot fi in genul: “Dar cine a pacatuit, el sau parintii lui?” “Nici el, nici parintii lui?”, “Nici lepadare de botez, si nici nu trebuie sa luam”… Ããã? [ironic la adresa abordarilor simpliste] Uite cam asa este, trebuie si o cunoastere, sa se faca lucrarea lui Dumnezeu prin el. Adica sunt lucruri pe care nu le pricepi dintr-o data.
- Eu bineinteles ca nu sunt de acord si nu trebuie sa fim, dar ca sa convingi si oamenii, trebuie sa fii mai infipt in Adevar decat in realitate.
- Parintele Staniloae prefera sa mearga mai degraba cu trenul decat cu masina.
- Este insa si o masura a lucrurilor, depinde si de fiecare, de ce vrea sa faca…
- Iarasi m-ati adus la tehnologie si pocainta.
- Exemple de folosire a tehnologiilor (ultra)moderne cu justificarea ca si Apostolii sau Sfintii Parinti foloseau si faceau anumite lucruri… In planul duhovnicesc lucrurile se masoara altfel; cu cat se induhovniceste omul, se dematerializeaza, mai lasa deoparte stiinta (produsele ei).
- Tutea: Da, e buna stiinta. Uite asa cum ma folosesc de periuta de dinti, asa ma folosesc si de stiinta...
- Toate nelinistile veacului provin de la pacat; problema pacatului se rezolva prin pocainta, nu-i alta cale!
- Atentie mare si cu tehnologia aceasta! Nu ca gata, trebuie sa le arunc pe fereastra, dar sa stii ca oricine vrea sa incerce o rugaciune mai adanca, isi da seama cat de mult il incurca vizionatul la ceva; pentru ca noi trebuie sa nu ne risipim cu mintea in nimic, ci sa ne adunam mintea in rugaciune. Lucrurile acestea tehnologice sparg duhul de rugaciune.
- Lupta se duce cu 3 arme ale diavolului: pofta trupului, pofta ochilor si trufia vietii; pai tu cum le biruiesti? Cum rezisti in fata lor? Stii cum iti fura simturile, cum te captiveaza? Valeriu Gafencu spunea: Cred ca daca-as fi fost in alta parte, in libertate, nu as fi cunoscut o asemenea stare duhovniceasca. Ca si in pustie. [Conteaza absenta factorilor externi disturbatori, a prilejurilor de imprastiere].
- Cine nu se leapada de sine, nu-L cunoaste pe Dumnezeu, nu incape Dumnezeu in el. Asta e prima conditie a urmarii lui Hristos: renuntarea.
- Atentie la alipirea de tehnologie, de satisfactiile pe care ti le provoaca, e un pericol sa fii neglijent, sa le tot folosesti asa…
- Amagirea ca se folosesc “si” pentru lucruri bune. Nu: ori folosesti numai pentru lucruri bune tehnologia, ori n-o mai folosesti!
- Exemple legate de muzica de cabaret si de stirile despre fotbal de la Radio Trinitas, amestecate cu Sfintii Parinti.
- Nu slujiti la doi Domni; dar “noi vrem sa fim si cu.., si cu…”, „stiti, parinte, ca am tinut si postul si am vazut si un film pe internet”, “Am fost si la Canonul Mare, dar nu am scapat nici antrenamentele de dans, de aerobic, de forbal sau nu stiu ce”. Nu merge!
- Macar sa fim mai atenti, sa ne silim pana unde putem. Ca ne tranteste diavolul, daca iesim din “pustie”.
*** - Sa incepem de la canon, nu de la dezlegare de canon.
- Foarte putina lume cauta la duhovnic tamaduire, indreptare, toata lumea cauta mangaiere; mangaiere cauta si pisica aceea, iar daca vrei sa o speli, atunci sare in toate partile.
*** Inceputul bun
- Ca sa te pocaiesti trebuie sa te hotarasti sa o rupi cu pacatul. Cand vrei sa pui inceput bun nu mai amana! In clipa asta ma voi scula si ma voi duce la Tatal meu: Tata, am gresit la cer si inaintea Ta!
- Unitatea intre gand, vorba si fapta iti da integralitatea actiunii si atunci Harul intervine.
- Mare este puterea pocaintei: daca spovedesti pacatele cu cainta, incepi sa faci canonul, atunci se intampla o schimbare in tine. Deja dupa o zi-doua de post esti altfel.
- Cand exersezi pocainta, postul si rugaciunea, vezi ca se intampla o usurare sufleteasca, se deschid ochii mintii, incepi sa pricepi altfel: e lucrarea Harului in suflet.
- Ajuta si sa fii in preajma unor oameni cu o stare sufleteasca corespunzatoare.
- Sa fii un om de fapta si elimina ceea ce poate sa te impiedice din planul tau de pocainta, cauta sa-ti iei si tu masuri, ajuta-te si tu pe tine, evita prilejurile de pacat.
- Treci la fapta, lupta-te, ia-te la tranta cu neputinta ta, striga dupa un ajutor si Dumnezeu iti va trimite ajutorul; fiecare dupa masura lui.
- Fa-ti pofta de pocainta, misca in directia aceea, creaza-ti un cadru prielnic in directia aceea.
- Raporteaza-te la Adevar, la lucrarea Duhului nu la ceea ce cred, la ce simt, la ce-am auzit, la ce spun colegii si ceilalti.
*** - Pe Cruce ne dam examenul credintei. Si in actul pocaintei. In masura in care isi poarta crucea ne dam seama de credinta.
- In viata duhovniceasca fapta autentifica. “Credinta fara fapte este moarta”.
- Una este cunoasterea din citit, alta este cunoasterea din auzit, dar cea mai mare e cunoasterea din experienta: “Si eu am fost acolo”.
- Asta-i lupta cu patimile: invita la fapta, invita la lucrare. Dumnezeu ne indeamna totdeauna la experienta.
- Oricine practica un act de pocainta, stie.Cine se caieste de-un pacat, pe cine il doare, acela striga de durere, nu mai pune intrebari [despre cum sa faca asta]. Ca si cum ai intreba: “Pe tine cand te doare maseaua, cum te vaiti? Cand te lovesti peste deget, cum tipi?”
- Cand omul iese din durere, incepe sa se inmoaie ca apa inghetata la caldura, ia orice forma in care este pusa, se intinde pe oriunde. Cand nu este tinuta in fraiele duhului, firea noastra la fel face!
- Parintele Arsenie spunea ca i se pare cel mai greu la varsta lui (de batranete): taierea voii!
- Parintele Paisie Olaru, care avea rugaciunea inimii de la 18 ani [dar si Parintele Sofronie Saharov, n.n.], spunea: mai usor imi e sa sap un metru cub de pamant, decat sa stau un ceas la rugaciune; e vorba de lupta prin rugaciune aceasta in planul duhovnicesc.
- Trebuie sa ne indreptam cu toate fortele spre Hristos.
- Sa se vada atitudinea noastra, ca la Zaheu: “intorc impatrit“, etc.
- Cand se va intampla o prigoana si vei fi dat afara de peste tot, atunci se implineste Evanghelia cu tine!
- Daca nu ai o patimire pentru Hristos, de unde stii ca esti pe calea cea buna? Nu ti-o provoca tu, dar cand suna ceasul, nu da inapoi!
- Roaga-te acum pe timp de pace, ca sa te gaseasca Dumnezeu vrednic de incercare la momentul harazit; asta avem de facut acum!
- Am o ora la dispozitie acum, ma pregatesc. Ma scol cu 5 minute mai devreme, plec cu o rugaciune, cu o metanie, cu o binecuvantare, cu un cuvant al lui Dumnezeu. Plec cu hotarare, conteaza foarte mult de ce te agati!
|