Draga Vlad,
intrucat Admin-ul nu a dat curs deocamdata cererii mele pentru delogare (nadajduiesc, insa, sa o faca grabnic - si va rog inca o data cu acest prilej, domnule administrator, sa ma delogati, in temeiul motivelor invocate de mine cu prilejul reportarii mesajului) folosesc prilejul sa iti scriu cateva cuvinte.
Am crezut de la bun inceput ca te framanta o problema reala, care tine strict de practica rugaciunii. Ai nevoie pentru practica de un ajutor, de o vorba, o opinie din partea unui practicant: asa am inteles de la tine, de la bun inceput.
Ca urmare, desi nu sunt decat un practicant oarecare al rugaciunii, ca tot crestinul, am impartasit din experienta mea personala, pe doua planuri corelate intre ele. Poti revedea acum prima mea postare, in care iti raspundeam deja la framantarea ta.
Precizez insa ca tu ai ridicat o problema care e treaba de duhovnic.
Cauta-l!
Eu asa am facut, si, multumesc lui Dumnezeu, am experimentat un periplu de mare, mare folos. Mai rar vei gasi preot mirean care sa aiba lucrarea, dar eu am gasit, chiar mai multi! Cauta, asadar, cauta!
Vei intalni din pacate multi care te vor descuraja in cautarea ta. Iti vor aduce mii de argumente impotriva (cum se vede si aici pe topicul de fata). Nu descuraja! Chemarea ta la rugaciune nu e nici de la tine, nici de la parintii tai dupa sange, nici macar de la duhovnic: ea este numai de la Tatal (care te trage) prin Hristos si prin Duhul Sfant. Primeste, asadar, chemarea Domnului, frate!
Invidia sau/si ignoranta confratilor sa nu te descurajeze nici ea. Unul a primit un talant, altul cinci, altul zece... Iar Cain inca il omoara pe Abel, iar Cain suntem in primul rand noi, frate, noi insine, eu mai intai... Fii asadar, precat poti, intelegator cu ei... E greu, dar fa-o ca jertfa pentru Hristos Care te-a miluit cu chemarea rugaciunii; fa-o pe cat poti in duh umilit... (Cat timp eu am facut asa, a fost bine. Rau a fost insa atunci cand, intr-un context general dificil al vietii mele, carind dupa mine pacate si dispozitii pacatoase, m-am luat la harta cu oameni care merita mai degraba multa compasiune, nicidecum cearta...)
Acum iata fondul problemei! Frate, mai intai afla "cheia" cheilor: practica insasi a rugaciunii te invata ce e de facut. Asadar, inainte de toate, tine-te cu constanta de practica. Eu am practicat, asa nevrednic si lipsit de curatenie (de unde sa vina aceasta, daca nu ne rugam?), vreme de cateva luni, in 3-4 sedinte zilnice, aproximativ 100 de "Doamne, Iisuse...", precedat de rugaciunile incepatoare si urmat de rugaciuni de multumire, adeseori cu plans. Apoi a crescut cantitatea aproape de la sine; apare repede obisnuinta, daca esti cu adevarat ravnitor, daca simti bucurie si nadejde cand spui PreaSfantul si Preadulcele Nume al Domnului.
Imaginile se estompeaza treptat. Nu trebuie sa faci tu mare lucru. Doar roaga-te! Lasa tehnicile, o vreme... Roaga-te cat mai mult, pana simti ca duhul tau chiar s-a "saturat", si-a implinit "pofta" si "setea" (vei simti indeosebi la respiratie, parca ti-au venit "boii" acasa, respiri in voia ta, mai larg, boltit, catifelat, matasos...).
ATENTIE INSA: atmosfera dimprejurul rugaciunii este capitala. (Spuneam pe un alt topic cat rau imi face sa fumez, fie si cu o ora sau doua (uneori noua!)inainte de rugaciune. Similar, dupa rugaciune - lasind deoparte faptul ca nu mai am nevoie sa fumez sau sa fac alte desertaciuni, ci parca tot mai mult tot in rugaciune sau in citirea Scripturilor or a cartilor ziditoare as ramane inca, ori in recitare de psalmi, ori in cantari... - resimti ca pe o mare rana si ca pe un factor de confuzie adinca sa fumezi, sa bei, sa vorbesti urat, sa fii manios etc. Nu se pupa! - repet...
Sfantul Teofan Zavoratul insista mult pe importanta atmosferei dimprejurul rugaciunii. Citeste-i sfaturile practice!
ATENTIE IARASI: fara slujbele in Biserica, fara Spovedanie, fara miluinta (in toate formele), iarasi rugaciunea nu va merge; sau, vei cunoaste (printr-un simt tot mai fin, mai subtire, al cunoasterii de sine, care se dezvolta ca rod al lucrarii rugaciunii) ca te nevoiesti eretic. Gresit. Spre paguba. Principala paguba va fi aici: mandria, inchipuirea de sine, aroganta, sfatosenia etc. Deci, tine-te de Biserica! Fii un om imbisericit, frate, nu autist! (eu unosc cate ceva din ambele ipostaze, de aceea te tot indemn asa)

Ai grija, insa, ce numesti pacat! Ca tot spui de amintirea pacatelor... Vezi sa nu confunzi pacatele persoanle inaintea lui Dumnezeu, cu diverse forme de rani narcisiste de prin cotloanele mandriei... E o confuzie frecventa aceasta. Duce doar la depresie, nu si la induhovnicire. La nebunie, nu la sfintenie. La moarte, nu la Viata.
Vorbeste, iar si iar revin la acest aspect capital, vorbeste cu dohovnicul!: parinte, e acesta pacat ori ba! (Eu asa am procedat si am avut multe surprize, in timp... Vlad, noi nu le stim chiar pe toate... Nu suntem noi duhovnicul fiecaruia...)

Concentrarea pe imaginile care insotesc fapta pacatoasa dilata subiectiv rana sufleteasca. Pacatul devine, ca urma a lui in suflet, mai viu, in loc sa fie tot mai sters... Vezi bine ca Parintii nu recomandau degeaba detasarea de imagini... Pentru a nu trezi serpii, de-asta spuneau ce spuneau sfintii... Vei rade, iar unii poate se vor mania iarasi, in ignoranta lor, dar asta e o treaba elementara de psihologie (focalizarea atentiei pe un "obiect" sufletesc da impresia de marire si de crestere a intensitatii trairii; stomatologii stiu asta si ne tin de vorba; valabil si pentru tendintele obsesionale - practicati distragerea, cautati alternative interesante / pe de alta parte, noi stocam multa energie in imagini, iar cand energia e din categoria pervertita prin pacat, se elibereaza corespunzator o energie negativa! - lasati-o deci acolo in cutia ei, o va distruge harul, "foc mistuitor", nu noi cu mintea noastra limitata!!!). Cu atat mai mult sfintii stiu bine ce spun, fara nici o indoiala.
PARANTEZA: Veti spune poate ca aici la rugaciune nu e psihologie: oameni buni, pana cand nu ne rapeste Duhul Sfant, dati-va seama: totul e SI psihologie. (E si corp, e si psihe e si pneuma. Toata fiinta omului lucreaza. Nu putem neglija un compartiment, deoarece stanjeneste rugaciunea, o impiedica.) Poate ca este psihe (intr-o anumita masura) chiar si atunci la rapire, in vreo proportie, altminteri sfintii ar uita ce au trait, ar pieri totul din mintea lor. Dar asta cu adevarat eu nu cunosc (dupa cum, pe de alta parte si comentariile sfintilor ati sesizat ca se opresc intotdeauna aici). Deci e dupa cuviinta sa inchei aici paranteza.

Tot ce ti-am spus e valabil la orice rugaciune, cu atat mai mult la Rugaciunea lui Iisus.
Nu te indulci cu imaginile pacatului!
Nu pacatui din nou, de data asta in minte!
Cand imaginea nu vrea si nu vrea sa scada, nu forta! Nu dam cu bata in Dumnezeu, frate... Ci rugam cu umilinta... Fa o pauza, daca nu merge si nu merge, indeletniceste-te cu ceva lejer, asculta muzica duhovniceasca (poate fi chiar si un cantecel de legan, daca te mangaie, te linisteste...), citeste putin dintr-o carte ziditoare care iti misca tie in mod personal inima... Apoi intoarce-te la rugaciune! Staruieste! Imparatia se ia cu asalt, adica prin insistenta (mai ceva decat la fete...:)) Vei izbandi, prin harul Domnului. Vei izbandi.
Ultimul cuvant: tine-te cat mai des la Spovedanie! Daca se poate zilnic, apai... te-a fericit Dumnezeu! Daca nu, roaga-te, roaga-te, roaga-te! Negresit vei avea rezultate. Cu mult mai mari ca mine, intrucat tu esti mai tanar si mai ravnitor.
Domnul sa te calauzeasca, frate! Sa ma ierti pentru toate necazurile pe care eu cu boala mea ti le-am pricinuit. Domnul fie laudat! Slava lui Dumnezeu pentru toate! AMIN+

P.S. Ca intarire pentru tine, frate, cu mult peste cuvantul meu, aceasta dumnezeiasca predica: http://www.youtube.com/watch?v=Jwcdr...eature=related