[ioanna]

Nemurirea nu se bazeaza pe indestructibilitatea sufletului privit ca substanta, ci a persoanei, adica a sufletului ca baza a persoanei umane, adica pe indestructibilitatea relatiei dintre Dumnezeu si om ca persoane, dat fiind ca persoana e factor al acestei relatii. Sufletul exista si lucreaza si dupa moarte, asa cum apare in Sfanta Scriptura in mai multe locuri. O sa ma opresc asupra unui exemplu, ce-mi vine in minte, insa sunt si altele. In pilda saracului si bogatului Lazar (Sf. Evanghelie dupa Luca cap.16) se vede ca acestia vietuiesc si dupa moarte pana la invierea de obste a trupurilor de la Judecata Universala, deci vietuiesc cu sufletul.


Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.