Citat:
În prealabil postat de Profetul de carton
nu se chinuie singur, ca doar nu e prost.
|
Este vorba despre o măsură a dragostei. Dacă în timpul vieții am ajuns la o măsură scăzută, cu aia intrăm în veșnicie. Chinul constă în faptul că omul și-a limitat singur și de bunăvoie această capacitate de a putea răspunde la infinita dragoste a Lui Hristos, pe cînd Sfinții au ajuns la o măsură superioară, reușind să fie într-o mai înaltă comuniune de iubire cu Creatorul. Primii se chinuie văzînd fericirea celorlalți, înțelegînd că au ratat chemarea la o existență în armonie perfectă cu restul creaturilor și cu Dumnezeu.
Citat:
În prealabil postat de Profetul de carton
si de ce ar permite Dumnezeu existenta unui ochi bolnav pentru totdeauna? ori il vindeca, ori il face sa dispara.
|
Deoarece acel atribut numit libertate nu este încălcat. Dumnezeu nu Se răzgîndește. O dată ce l-a înzestrat pe om și pe înger cu atributele propriului Chip, așa rămîne în vecii vecilor. Deci El nu forțează pe nimeni să se apropie de bunăvoie de asemănarea cu Hristos, care este etalonul de iubire și smerenie. Gîndiți-vă că nici acum, în timpul vieții de zi cu zi, majoritatea oamenilor refuză aceste standarde pe motiv că sînt absurde. Ei nu pot să conceapă iertarea, mila, armonia șamd, așa că nu-i forțează nimeni. De aia s-a inventat Iadul, pentru că aceste ființe să aibă în continuare un tip de existență pe care l-au ales, dominată în principal de mîndrie, adică departe de asemănarea cu Hristos. Este alegerea lor, nu a Creatorului.