Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Eu am spus că fiecare, inclusiv noi, trebuie să admitem că am făcut greșeli și că, dacă ne uităm în trecut, constatăm că ne-am depărtat de adevăr (sau de viața adevărată întru Hristos). Nu la dogme mă refer, ci la modul de a viețui în Biserică, la alunecarea, foarte gravă, de la comuniunea în Hristos și întreolaltă la o religiozitate individualistă.
Marii teologi ai timpurilor noastre au fost mari tocmai pentru că au făcut efortul de a se întoarce la teologia Părinților Bisericii, încercând să scape Ortodoxia de spiritul scolastic.
totuși, nu uit că este divino-umană și, chiar dacă sunt întru totul de acord cu adevărurile exprimate în dogme, cred că există și destul de multe aspecte care pot (și trebuie) fi discutate, cum ar fi canoanele. Însă nu de către mine, ci de către duhovnici.
În plus, nu înțeleg dogmele ca pe niște adevăruri fixe, ci dinamice, vii, lucrătoare, care izvorăsc mereu înțelesuri noi pentru teologi (altfel teologia ar rămâne fără obiect). Deci se poate discuta pe marginea lor, nu relativizând absolutul, dar nici absolutizând relativul (cum spunea Yannaras). Aici trebuie foarte clar făcută deosebirea, între ce e relativ și ce e absolut. Crispările, închistările, idolatrizările aici își au sursa.
|
E corect ce spui daca te referi la partea umana a Bisericii, desigur ca aici fiecare facem greseli. In schimb de partea divina, din care fac parte si dogmele nu ne putem atinge si nici chiar Biserica nu poate schimba niciodata nimic. Iar dogmele nu pot fi relative, laxe. Exista teologi rusi din trecut care au incercat sa inglobeze Filioque in invatatura ortodoxa, ajungand de la acceptarea Filioque pana la afirmatii de genul si Fiul se naste din Duhul. Dogmele sunt adevaruri, care chiar daca noua credinciosilor obisnuiti nu ne sunt clare, pentru ca necesita cunostinte teologice mai ample, ele sunt de fapt clar definite. Cine ajunge sa studieze de exemplu despre Filioque (nu in sensul de zeci de carti, ajunge si doar ce spune Sf. Fotie, dar cu explicatii) vede ca de fapt aceasta mica eroare schimba de fapt toata teologia, acceptarea lui va rezulta ori politeism, ori ca nu exista Sfanta Treime, ci o singura Persoana (cum cred martorii sau evreii, de exemplu). La fel orice dogma schimbata, schimba toata invatatura, nu are doar un efect mic.
In schimb daca te referi la faptul ca dogma nu explica toata taina este adevarat, mai pot fi cautate si descoperite intelesuri mai profunde, dar tot neaschimband dogma. De exemplu stim ca Sfanta Treime este formata din Trei Persoane, dar cate intelesuri nu ies de aici, dar neschimband dogma Sfintei Treimi.
Era un articol pe site, cred ca al Mitropolitului Antonie Plamadeala daca nu ma insel unde descria ce sunt dogmele. Sunt adevaruri care au fost si dezbatute si fixate de Biserica, impotriva invataturii opuse s-au dat anateme. Mai sunt si invataturi prezente in Sfanta Scriptura care nu au fost dezbatute la Sinoade, dar tot in categoria adevarurilor de credinta intra. Intre timp am gasit articolul, intitulat "
Adevaruri de credinta, Dogme, Teologumene si Pareri teologice"
IPS Antonie spune: "Elementele dogmei: neschimbabilitatea si caracterul ei de obligativitate in vederea mantuirii. Ortodoxia crede prin urmare ca, o dogma odata definita, nu mai poate fi schimbata, anulata, ignorata sau inlocuita de asemenea ca ea este conditie sine qua non pentru dobandirea mantuirii. Daca cineva nu crede intr-o dogma, el cade din ortodoxia credintei; unul ca acela se exclude din comuniunea credintei celei adevarate, si fara aceasta nu este mantuire."
In acest inteles e corect: "Dar teologia mai noua nu exclude ceea ce se numeste "progrsul dogmetic", in intelesul de dezvaluire a tot mai bogate si mai cuprinzatoare sensuri ale adevarului cuprins in for*mulele date.
Dintr-o dogma se pot dezvolta altele noi, care nu le anu*leaza pe cele vechi, cum a fost spre exemplu dogma hristologica a celor doua firi care, la Calcedon, a dezvoltat ceea ce se spusese deja in Sim*bolul Niceo-Constantinopolitan."
Desi aici se poate ajunge foarte usor la relativism, iar catolicii de exemplu spun ca nu au schimbat dogma purcederii, ci au imbunatatit-o (pentru cei naivi e explicatia data de ei).
Am mai vazut ca exista o adaptare a definitiei Bisericii, care pare tot un fel de invatatura ecumenista adaptata la ortodoxie. In sensul ca limitele Bisericii sunt mai largi, dar Biserica e formata din credinciosii care impartasesc aceeasi invatatura ortodoxa, sunt in comuniune cu ierarhia si in comuniune euharistica.
P.S. Am uitat sa scriu despre canoane. Acestea desi sunt legi facute de Biserica odata adoptate intra in categoria invataturilor revelate si obligatorii. Pot fi schimbate de Biserica, dar de obicei nu se schimba niciodata, pentru ca sunt perfecte si ele, nu au cu ce sa fie inlocuite mai bun. Si exisat si pericolul schismei, iata de la o simpla hotarare, care nu cred ca era canon, calendarul, s-a produs o schisma.