[CelMandru]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Vad cativa oameni pe acest forum pentru care am toata admiratia si consideratia? Nu stiu cum reusesc, dar nu se manjesc niciodata cu laturile improscate de diavol in toate directiile. Binecuvantati sa fiti voi, pentru lectiile pe care ni le serviti in fiecare zi, cu smerenie, har si... jertfa de sine...

Moşule, toţi suntem păcătoşi. Ştii asta. Smerenia fiecăruia, nu o ştie decât Dumnezeu. Fiecare dintre noi vom da socoteală pentru fiecare gânduleţ, fiecare cuvinţel, vorbit sau scris, faţă-n faţă sau pe internet, orice sminteală, orice tulburare adusă fraţilor noştri, orice bine pe care l-am fi putut face şi nu l-am făcut.

Indiferent ce spun ei, fraţii noştri, indiferent cum se proclamă, cum se afişează, să-i iubim aşa cum sunt! Nu-ţi dau o lecţie, frate! M-am regăsit în cele scrise de tine. Mie împietritul, pare-mi se că-i cam mult cuvântul iubire, şi încerc să nu-i supăr, să nu dau curs gândurilor nebune. Nu-mi iese, ce-i drept. Dar mai încerc, aşa când îmi aduc aminte...prin mintea asta plină de lecţii şi paralecţii ce-mi sunt predate şi, din bogata-mi lipsă de smerită cugetare, vreau şi eu să le predau.

Nu-mi iese deloc, moşule. Sunt tare nemulţumit de mine. Şi ce bine şade tastatura şi se uită la mine, tocmai bine să mă încep să dau lecţii şi să mă simt şi eu mulţumit. Dar de unde să dau lecţii? De la mine, nu pot, că văd că sunt un ciot putrezit. Aş putea să mai găsesc câte-o porţiune sănătoasă, şi s-o şlefuiesc, s-o lustruiesc cu atâta grijă drăcească până i-aş scoate acel luciu fals cu care sigur o să mor în braţe... amăgit şi prostit de propria-mi ticăloşenie. Fac asta, moşule, de multe ori. Îţi spun, că poate te-oi feri de aste lucruri necăcioase. Nu greşi ca mine, frate! Atâta ştiu şi eu, că un cuvânt dumnezeiesc, te ridică din mocirlă. Cu un gram de credinţă, te ridică.

Să ne rugăm, moşule! Hai să ne rugăm! Hai să găsim o secundă, aşa cum am găsit acuma să scriem aici. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii! Hai s-o spunem aşa uşor uşor din buze. Căci dacă inima-mi e rece, o spun ş-aşa cu mintea, şi cu gura la nevoie, că altfel mă ia valul prostiei degrabă...şi mă trezesc plecat pe tărâmul născocirilor lumeşti. Hai s-o spunem până obosim! Să învârtim la manivelă acolo...

Fraţii noştri fac şi ei ce pot şi ce ştiu. Să nu-i supărăm, frate!

Iertaţi-mă, fraţilor, că sigur v-am greşit!