[dobrin7m]

În prealabil postat de iustin10

Peste tot am afirmat doar ca Hristos este in toti oamenii ,si se arata deslusit in cei ce iubesc din toata inima si fac bine celorlalti. Daca eu sunt ne-crestin pentru asta ...as vrea sa stiu atunci ce nmai inseamna sa fii crestin? Daca principala porunca a Mantuitorului vi se pare de o importanta secundara,doar pentru ca pe acel om nu scrie credincios,dar nu va uitati in sufletul lui,atunci v-as sfatui eu sa va intoarceti la izvoarele simple ale credintei .
Credinta nu se masoara in vorbe , ci in puterea de a iubi .Intai pe oameni ,si de abia apoi pe Dumnezeu . Daca nu sunteti in stare sa iubiti un om simplu ,cu inima deschisa ,pentru ce face el,si nu atat pentru ce zice , si va repeziti sa ii puneti eticheta credintei sau necredintei sale, atunci cum veti putea intelege frumusetea umana ,si cum veti putea vedea chipul lui Hristos in aproapele cazut de langa voi ?
Ceea ce deruteaza la mine este ca pun pe primul plan iubirea si incep cu iubirea de oameni .Dar asta nu inseamna nicidecum ca nu trebuie sa ii urmeze iubirea de Hristos,si prin El,iubirea de Dumnezeu . Unul de alta religie se va opri la stadiul iubirii de oameni,si Dumnezeu il va mantui pentru asta. Dar un crestin,si mai ales un ortodox,nu se va opri niciodata doar la a iubii oamenii ,ci ,in toti oamenii va vedea pe insusi Dumnezeu-Omul.Si va multumii lui Dumnezeu pentru fiecare om care ii este scos in cale.
Nu incercati sa sariti direct la lucrurile inalte , ci incercati sa treceti mai intai prin stadiul simplu ,dar obligatoriu , al iubirii de ceilalti in tot ceea ce faceti, si apoi inima dv va prinde aripi ,pentru a putea iubi pe Dumnezu din toata inima





Nu a ajunge in Biserica este mantuirea,ci a ajunge la desavarsire .Biserica mijocul de desavarsire,nu scopul in sine.
Nu toti din Biserica se vor mantui. Ci doar cei ce vor reusi sa isi curateasca sufletul , si sa iubeasca din toata inima pe Dumnezeu. Dar cum veti ajunge la iubirea de Dumnezeu,odata ce sufletul vostru nu arde pentru cel de langa voi?

Iustin, daca nu te invata Dumnezeu sa iubesti, singur nu vei invata, exersand o asa zisa iubire de semeni pe care iti inchipui ca o daruiesti sublim. Intelegi?
Daca nu ajungi sa iubesti pe Dumnezeu cu tot sufletul si cu toata inima nu vei ajunge sa stii sa iubesti oamenii cu tot sufletul si cu toata inima.
De la Dumnezeu vine iubirea ca sa o revarsam spre oameni. de fapt iubirea adevarata daruita semenilor nici nu este a noastra ci a lui Dumnezeu.
deci inceputul este iubirea de Dumnezeu si prin Dumnezeu vom ajunge sa iubim aproapele asa cum trebuie nu asa cum ne inchipuim noi ca e bine.

Iubirea adevarata nu se naste de jos in sus ci de sus in jos , adica de la om la Dumnezeu ci de la Dumnezeu la om.
De aceea avem intai si cea mai mare porunca: "sa iubesti pe Domnul Dumnezeu tau din toata inima si din tot sufletul tau si sa nu ai alti dumnezei in afara de Mine." Tu faci din om un dumnezeu micut numindu-l Hristos, pe care iubindu-l , in inchipuirea ta, crezi ca vei ajunge la Dumnezeu.
Tu te straduiesti sa schimbi iubirea ta, sa fie curata, insa te bazezi pe tine insuti pentru asta, in speranta ca vei ajunge la Dumnezeu. Insa fara Dumnezeu nimic nu putem face , nici macar sa iubim pe cei din jur.
Tu aplici porunca iubirii de Dumnezeu si de aproapele taman invers, taman pe dos. Si cand citesti un Sfant care iti explica, daca nu este conform ideii tale idealizate de tine, nu este buna si nu ai incredere in ea ba mai mult il respingi cu nonsalanta.
Adevarata credinta ortodoxa nu ne indeamna sa respingem oamenii, nici nu ne indeamna sa iubim selectiv. insa fara iubirea de Dumnezeu tocmai asta facem:iubim oamenii stramb si stricat de pacatele ce le purtam iar unii dintre noi pe langa ca iubesc stramb mai iubesc si selectiv.
de abia cand ajungem cu adevarat sa iubim pe Dumnezeu, si asta doar cu credinta tare, de abia atunci vom putea sa incepem sa iubim cu adevarat oamenii fara deosebire. Si de aici prin curatare sa ajungem la desavarsire.
A fi desavrasit nu inseamna a ajunge la iubirea de Dumnezeu si gata, ci a ajunge sa nu mai ai pacat. Asta inseamna sa iubesti pe Dumnezeu pana la golire de sine si apoi sa fii tu insuti vas prin care curge iubirea de Dumnezeu spre aproapele. ca sa ajungem la asta avem nevoie intai sa credem, prin credinta mare apoi sa iubim pe Dumnezeu , si apoi de la Dumnezeu sa invatam sa iubim oamenii. Asta este calea, nu invers. Iubirea de Dumnezeu vine prin credinta nu prin oameni. Iar credinta se sporeste prin nevointa, prin umilinta, prin duhul umilit si urgisit. Reusind sa te cureti de cat mai multe pacate, sporeste credinta si atunci sporeste si iubirea de Dumnezeu. inaintand pe aceasta cale, ajungi sa iubesti si oamenii, absolut toti, indiferent de rasa sau relgie.
Sfintii ne indeamna sa cerem intai de la Dumnezeu sa ne invete sa iubim si apoi putem spune ca iubim semenii. ca sa cerem de la Dumnezeu sa iubim trebuie mai intai sa invatam sa iubim pe Dumnezeu. Iar asta se invata cerand Domnului cu rugaciune multa sa ne sporeasca credinta in El si astfel sa simtim iubirea pentru El.


Inceputul adevaratei credinte este acesta:
in genunchi zi de zi plangand, ne rugam Domnului asa: Doamne Tu cel ce ai facut toate si pe mine pacatosul invata-ma sa Te iubesc, invata-ma sa iubesc apoi semenii. ca nu stiu Doamne, nu stiu cum sa fac asta. Am incercat Doamne sa iubesc oamenii asa cum stiu eu mai bine in speranta ca ajung la Tine Doamne, dar nu Te-am gasit. Asadar acum vin la Tine intai, Te rog , pleaca ochii la pacatosul de mine si invata-ma.
te-am cautat in ochii celor pe care i-am ajutat, crezand ca recunostiinta lor esti Tu Doamne. Si m-am agatat de asta zicand : uite pe Hristos. Si am facut faptele bune nu din iubirea mea curata ca sunt pacatos ci din dorinta de a Te vedea pe Tine Doamne in ochii acelor oameni sau in acei oameni. Te-am cautat in oameni crezand ca acolo te voi gasi. Stiind ca si prin oameni lucri cu mine. dar nu inteleg cum vine asta. Si atunci am crezut ca omul din fata mea esti Tu.
Iarta-ma ca am gresit amarnic, si vin acum in genunchi si Iti spun : nu stiu, nu stiu sa iubesc. Nu stiu sa te iubesc pentru ca nu Te-am gasit inca. Spun ca eu cred, dar inca nu simt iubirea mea pentru Tine si atunci exersez iubire pe oameni crezand ca asa vine si iubirea mea pentru Tine.
Uite Doamne, ma golesc de toate ideile, de toate gandurile si primesc invataturile Tale. Ma las in mainile tale sa ma inveti. Ajuta-ma in nestiinta mea.

Bine a remarcat I. Calin, si frumos spus pe un alt thread ca noi nu iubim ci iubirim. Asta este adevarul.

Indeosebi un fragment scris de tine contravine intrutotul invataturii ortodoxe si invataturii din Sfanta Traditie. Acesta:
"Credinta nu se masoara in vorbe , ci in puterea de a iubi .Intai pe oameni ,si de abia apoi pe Dumnezeu . Daca nu sunteti in stare sa iubiti un om simplu ,cu inima deschisa ,pentru ce face el,si nu atat pentru ce zice , si va repeziti sa ii puneti eticheta credintei sau necredintei sale, atunci cum veti putea intelege frumusetea umana ,si cum veti putea vedea chipul lui Hristos in aproapele cazut de langa voi ?
Ceea ce deruteaza la mine este ca pun pe primul plan iubirea si incep cu iubirea de oameni .Dar asta nu inseamna nicidecum ca nu trebuie sa ii urmeze iubirea de Hristos,si prin El,iubirea de Dumnezeu . Unul de alta religie se va opri la stadiul iubirii de oameni,si Dumnezeu il va mantui pentru asta. Dar un crestin,si mai ales un ortodox,nu se va opri niciodata doar la a iubii oamenii ,ci ,in toti oamenii va vedea pe insusi Dumnezeu-Omul"

A pune pe planul doi pe Dumnezeu este incalcarea celei dintai poruncii care este cea mai mare dintre toate. ca sa fii in stare sa iubesti omul simplu si sa intelegi natura umana deci si pe tine insuti ai nevoie de Dumnezeu. a vedea chipul lui Hristos in aproapele cazut nu inseamna vca aproapele cazut este Hristos ci ca noi trebuie sa ajutam aproapele cazut ca si cum ar fi Hristos , ca si cum Lui i-am face binele. Este o mare diferenta de intelegere aici.

iubirea de Hristos nu trebuie sa urmeze dupa iubirea de oameni ci invers. ca daca punem pe Hristos pe planul doi deja am facut omul un idol al nostru. Apoi desfaci Treimea, spunand, intai Hristos si apoi Dumnezeu. deci calea ta de iubire este: intai omul, apoi Hristos si apoi Dumnezeu. in alta postare ai spus Dumnezeu este sentiment. Pentru ca nu intelegi cum lucreaza Dumnezeu prin oameni, cu noi. Si confunzi Duhul Sfant cu Hristos si pe Hristos cu oamenii.
Iata ce zice in Dogmatica Sf. Ioan Damaschin:
"Caci daca s-ar intelege Duhul, care este in Dumnezeu, dupa asemanarea duhului nostru, s-ar injosi maretia firii dumnezeiesti. Din contra, noi gandim ca Duhul lui Dumnezeu este o putere substantiala, care exista intr-o ipostasa proprie ei insasi, care purcede din Tatal si se odihneste in Fiul si il face cunoscut. Nu poate sa se desparta de Dumnezeu, in care exista, si de Cuvantul, pe care il insoteste, si nici nu se pierde in neexistenta, ci exista in chip substantial dupa asemanarea Cuvantului. Duhul Sfant este viu, liber, de sine miscator, activ, voieste totdeauna binele, si in orice intentie a Lui puterea coincide cu vointa, este fara de inceput si fara de sfarsit."

Tu intelegi Crezul? in special partea "Si intru Duhul Sfant Domnul de viata Facatorul, care din Tatal purcede, cel ce impreuna cu Tatal si cu Fiul , este inchinat si slavit?

vezi ca in viziunea ta s-a strecurat o greseala dogmatica. incearca sa vorbesti cu un duhovnic si teolog bun, viziunea ta. Acum chiar daca faci pacatul acesta, atata timp cat este inca din nestiinta, neintelegere, Domnul iarta. Insa trebuie sa te intorci spasit la El.
Nu cauta argumente ideii tale, ca satana iti va da multe idei pentru a combate. ci mai bine opreste-te, nu mai fa un pas in nici o directie, ci fugi cum am zis la un duhovnic si teolog bun sa iti explice.

Ma iarta.
Dumnezeu sa iti ajute!