[stefan florin]

În prealabil postat de osutafaraunu

Domnule Lucian, încerc să vă lămuresc... Nu să vă conving, căci conform prejudecăţii mele (am şi eu prejudecăţi) sunteţi iremediabil pierdut. Pierdut nu în sensul pierderii mântuirii, ci iremediabil pierdut în meandrele concretului unei dogme deplorabil de străină Bibliei!

Deci vreau să vă lămuresc că în primul rând nu m-am referit la Lazăr din Betania în acea frază, dar asta nici nu mai are importanţă... Lucrul cel mai important, care pentru dumneavoastră observ este indiferent: eu fac o distincţie clară între suflet şi suflarea de viaţă, iar această distincţie o realizează şi Scriptura. Nu mai revin asupra subiectului, s-a discutat destul.

Pentru a nu-mi reproşa iar evitarea unui răspuns: pot fi de acord că momentul învierii a fost când Iisus S-a rugat Tatălui, iar Acesta a realizat minunea învierii, iar când Domnul l-a strigat pe Lazăr să iasă afară din mormânt, prietenul Lui era deja înviat... deşi diferenţa între cele două evenimente e doar de câteva secunde...

"Şi zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară!" (Ioan 11,43 - versiunea Sinodală)

Acum, "ascultaţi" puţin acel strigăt cu "glas mare" [μέγας φωνή](din grecescul megas fone provine şi termenul modern "megafon") şi recunoaşteţi că Iisus Hristos poate să cheme la viaţă morţii cu strigătul Lui puternic, doar este Dumnezeu! Parcă aşa credeau ortodocşii cândva...

Acum mai "ascultaţi" un "megafon" biblic care învie morţii:

"Căci Domnul Însuşi, la un strigăt de poruncă, la sunetul vocii arhanghelului şi la sunetul trâmbiţei lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi, mai întâi, vor învia cei morţi în Cristos" (1 Tes. 4,16 - versiunea NTR)

Recunoaşteţi acum în vocea puternică a Arhanghelului pe Hristos care învie morţii? Nu vă precipitaţi a-mi replica că Arhanghelul nu-i Hristos. Un înger nu poate învia 1.000.000.000 (să zicem aproximativ) de morţi! Aşteptaţi liniştit cireaşa de pe tort...

Acelaşi "megafon" se aude pe cruce şi morţii înviază:

50. Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul.
51. Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat;
52. Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat.
53. Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat multora. (Matei 27 - versiunea Sinodală)

Şi acum, cu voia dumneavoastră (ba chiar şi fără ea), cireaşa de pe tort:

"Dar Mihail Arhanghelul, când se împotrivea diavolului, certându-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis: "Să te certe pe tine Domnul!""(Iuda 1,9)

Acelaşi (căci Biblia nu ne prezintă un altul) Arhanghel care va învia toţi drepţii din istoria pământului cu glas puternic la revenirea Sa, l-a înviat şi pe Moise când Se certa cu diavolul. Bănuiesc că se certa cu voce de megafon, căci n-am auzit pe cineva să se certe în şoaptă...
Cred că cireaşa aceasta (deşi e o cireaşă amară) a răspuns întrebărilor puse de mai mulţi domni în ultimele două zile.

Mie îmi ajută căci e conform cu realitatea, dumneavoastră probabil trăiţi într-o realitate paralelă, ori în cel mai fericit caz într-una secantă. Atât modelul trup + duh = suflet viu (vezi Gen.2,7) cât şi exemplul scânduri + cuie = ladă (vezi atelierul de tâmplărie) sunt conforme realităţii. Ba aş zice că ne putem încrede mai mult în Cuvântul lui Dumnezeu decât în propriii noştri ochi de tâmplari amatori. Spuneţi că nu-i aşa!

Conform analogiei, tocmai aţi sugerat că cuiele sunt în acelaşi timp şi lada, iar cuiele nu se înţelege clar dacă sunt depozitate în buzunar ori merg deja în cele două locaţii - tipic pentru filosofia Babilonului! Ducând spre absurd elementele analogiei (aşa cum mi s-a mai demonstrat în cazul pildei bogatului) se pare că nu aveţi doar cele două buzunare pentru depozitat cuie, ci mai aveţi unul la piept ("Sânul lui Avraam") şi unul -să iertaţi- la... fundul (talpa) Iadului. Nu duc mai departe paralela şi cu fratele dumneavoastră catolicul cu buzunarul Purgatoriului, sunteţi oricum destul de limitat în mişcări: atenţie să nu vă împungă cuiele!

Revenind la lucruri mai serioase, trebuie să acceptaţi modelul scripturistic:

"Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie [נֶפֶשׁ]." (Facerea 2,7 - versiunea Sinodală)

adică:

trup + suflare de viaţă = suflet viu

Sufletul viu, fiinţa vie, omul viu este o rezultantă, nu o componentă antropologică. Acest suflet [נֶפֶשׁ] nephesh din originalul ebraic are şi sensul de fiinţă vie, om viu. Comparaţi cu originalul versetele din Facerea 12,5; 36,6; Levitic 4,2 şi alte zeci si zeci de versete ale V.T. Faceţi acelaşi lucru şi cu corespondentul grecesc al sufletului [ψυχη] (numărul textelor va fi mult mai mare) şi vă veţi convinge că termenul nu se referă la vreo entitate ce poate trăi idependent de trup după moartea omului.

Suflarea de viaţă (cuiele) la "dezasamblarea omului" (moartea) ia drumul de unde a venit, adică la Cel care a dat-o:

"mai înainte ca praful să se'ntoarcă în pământ aşa cum a fost şi suflarea să se'ntoarcă la Dumnezeu, la Cel care a dat-o." (Ecl.12,7 - versiunea Anania)

V-am dat versiunea I.P.S. Bartolomeu Anania, căci versiunea oficială Sinodala e pocită rău la acest verset. Va vedea traducătorul cum se va descurca la Dreapta Judecată cu pocitania dumnealui.

Această "piesă" de la "dezasamblare" - [רוּחַ] ruach (Ecl.12,7), este una şi aceeaşi cu cea de la "asamblare" (Facerea 2,7) - suflarea de viaţă.

cum Iisus e Dumnezeu? Nu mai este un inger si anume arhanghelul Mihail? Asta in viziunea voastra adventista. Doamne ajuta!