[stefan florin]

În prealabil postat de Lucian008

Si parabola nu explica finalitatea ultima? Ce se intapla cu cei care nu vor ierta? E doar o intrebare la care orice ati raspunde ramane ca parerea dvs si nu vom mai continua. Eu mi-am spus parerea si eram curios care este parerea dvs.



Nu cred ca aveti vreun exemplu unde am dat-o "dupa cires". Filosofie greseasca si invatatura diavoleasca???? Sincer amuzant. Ce nu se poate argumenta cu Sf Scriptura?
Ca sufletul era in iad? Atat timp cat nu fusese jertfa Mantuitorului nu putea sa fie in Rai. Deci singura alternativa este iadul. Nu cred ca trebuie sa argumentez ca trupul era in mormant. Si ca sa nu spuneti ca ma bazez doar pe ceea ce spun eu. Daca sufletul este trup plus suflare de viata (poate aduceti si un argument din Sf Scriptura ptr asta) iar Iisus i s-a adresat "sufletului" insemna ca cel 2 erau unite. Adica Lazar era deja viu. Sau ce nu e asa?


Un argument din Sf Scriptura va rog


Nu este vizibil cu ochiul liber? Daca ar mai fi sufletul cred ca ar mai exista ceva activitate in trupul respectiv.





Exagerati. Nu doar prosti spun prostii



Cu atat mai rau. Cand ati plecat de la ortodoxism, aveati cunostinta despre toate invataturile BO? Si argumentele ptr acesta? Sincer, daca imi veti spune ca da nu va voi crede.
Ptr ca ati trecut la adventism, ati interpretat Sf Scriptura singur si ati ajuns la concluziile respective, sau ati transpus conciliat invataturile adventiste (pe care in prealabil le-ati studiat) cu ceea ce spune Sf Scriptura? Daca veti spune ca ati interpretat singur iar nu va voi crede.
Sper ca dupa ce veti raspunde la cele 2 intrebari veti putea avea constiinta impacata ca ati spus adevarul.



Chiar mai simplu. Existenta ptr eternitate a dat-o tuturor in momentul crearii ptr Adam si eva si nasterii ptr toti ceilalti. Viata vesnica va fi doar rasplata ptr cei buni.


Pedeapsa si-o da fiecare in functie de faptele savarsite. Sentinta o da Dumnezeu. Am mai explicat cum e cu raiul iadul si judecata. Dar repet: Exista Judecata Particulara de dupa moarte. Atunci este judecat doar sufletul in functie de ceea ce a facut in acesta viata. Cei drepti (sufletele) merg in Rai, iar cei pacatosi in Iad. Dupa a doua venire va vi Judecata Universala, cand toti vor fi judecati, atat dupa faptele lor, cat si urmarile acestora de dupa moarte. Rasplata atat ptr cei buni cat si ptr pacatosi va fi aplicata atat trupurilor (innoite, dar dinstincte in functie de starea in care se afla). Pedeapsa nu este ptr satisfacerea nimanui. Pedeapsa este data de starea pe care a ales-o fiecare. Cei buni vor fi in comuniune cu Dunezeu, iar pe cei Rai ii va chinui tocmai lispa acestei comuniuni.


Nu am descoperit nimic. Stiam acesta mare greseala in care va aflati. Problema e ca daca unii primesc harul si nu fac nici o fapta buna tot se mantuiesc. Asta L-ar face pe Dumnezeu nedrept.



Tocmai ca daca ar fi doar drept am merge toti in Iad. Dar ptr ca e bun, de ce ii mai pedepseste pe unii. Are nevoie sa "isi potoleasca setea de sange" de razbunate ptr ca unii nu L-au ascultat?
In ceea ce priveste chinurile nu ne diferentiem prea mult. Si nici ortodocsii nu sustin cazanele cu smoala. Ca unii din ortodocsi asa inteleg e greseala lor. Daca toti ortodocsii ar merge in rai, iar simpla apartenenta la Biserica ar fi suficienta, ar fi o ratacire la fel de mare ca cea a dvs cu suficienta harului.
Nu e placere. E consecinta faptelor lor. Dar ptr timpul ala limitat de ardere in foc de ce ar exista acea bucurie sadica?

Prietene, e munca in zadar. Adventistii niciodata nu vor recunoasta ca exista un suflet care supravietuieste mortii.Cam cu 200 de ani inainte de intruparea mantuitorului evreii credeau in nemurirea sufletului. Chiar de pe timpul lui Isaia evreii creau ca omul dupa ce moare, umbra (sufletul) de duce in sheol unde are o stare constient:
„Locuinţa morţilor de dedesubt se mişcă pentru tine, ca să te întâmpine la venirea ta. Pentru tine trezeşte umbrele, pe toate căpeteniile pământului; i-a ridicat de pe tronurile lor pe toţi împăraţii pământului. Toţi aceştia vor răspunde şi vor zice...Cei care te vor vedea se vor uita ţintă la tine, te vor privi zicând...” (Isaia 14:9-17) „Vei fi doborât la pământ şi de acolo vei vorbi şi din ţărână ţi se vor auzi vorbele. Glasul tău va ieşi din pământ ca al unei năluci şi din ţărână îţi vei şopti cuvintele.” (Isaia 29:4)
„Atunci vitejii cei puternici vor vorbi în locuinţa morţilor…Faraon îi va vedea şi se va mângâia pentru toată mulţimea lui…căci l-am lăsat să răspândească groaza în ţara celor vii. De aceea Faraon şi toată mulţimea lui se vor culca împreună cu cei netăiaţi împrejur, cu cei ce au murit ucişi de sabie, zice Domnul Dumnezeu.”(Iezechiel 32:21-32).

Dar adventistii se fac ca nu vad, ori interpreteaza eronat ca de obicei. Si in cartile Macabeilor este prevazut credinta evreilor intr-un suflet nemuritor:
„Dar ei ştiau că aceia care mor pentru Dumnezeu trăiesc întru Dumnezeu ca şi Avraam şi Isac şi Iacob şi toţi patriarhi.” (4Macabei 16:25)
"Iar copiii lui Avraam, împreună cu biruitoarea lor mamă se află acuma (după ce mama şi cei şapte fii ai ei au murit pedepsiţi de Antiochos) adunaţi cu ceata strămoşilor ei care au primit sufletele curate şi nemuritoare de la Dumnezeu.” (4Macabei 18:23)
Josephus Flavius, istoricul iudeu care i-a cunoscut pe apostoli, scria în Discursul lui Josephus către greci, cu privire la Hades („Opere”, pag. 1902, ediţia lui John Whiston):

„Cât despre Hades, în care sunt reţinute sufletele drepţilor şi ale nedrepţilor, este necesar să vorbim acum despre el. Hadesul este un loc în lume... o regiune sub pământeană, în care lumina din această lume nu luminează... astfel că, în această regiune, nu poate fi lumină, ci trebuie să fie în ea întuneric veşnic! Această regiune este destinată ca loc de păstrare pentru suflete, în care îngerii sunt puşi ca paznici pentru ei şi le împart pedepse vremelnice potrivite cu comportamentul şi purtarea fiecăruia.

În această regiune este un loc anumit, deoparte, ca un lac de foc nestins, în care până acum nimeni n-a fost aruncat şi care este pregătit pentru o zi mai dinainte hotărâtă de Dumnezeu, în care o sentinţă dreaptă va fi pronunţată asupra tuturor oamenilor. Când cei nedrepţi şi cei care au fost neascultători faţă de Dumnezeu şi au dat slavă idolilor, ca unui Dumnezeu, vor fi condamnaţi la pedeapsa veşnică, cel drept va primi o împărăţie ne-stricăcioasă, care niciodată nu va trece. Cei drepţi, într-adevăr, sunt ţinuţi în Hades acum, dar nu în acelaşi loc în care sunt ţinuţi cei nelegiuiţi.

Căci există o singură coborâre în această regiune, o poartă la care noi credeam că stă un arhanghel cu o oştire prin care cei care trec sunt conduşi în jos de îngerii numiţi peste suflete. Dar nu toţi merg pe aceeaşi cale, ci cei drepţi sunt conduşi spre dreapta, în imnuri cântate de îngerii numiţi peste acel loc, spre o regiune a luminii, în care cei drepţi au locuit de la începutul lumii. Aici ei nu sunt confruntaţi cu nevoi, ci se bucură veşnic de priveliştea lucrurilor bune pe care le văd şi se veselesc în aşteptarea acelor noi bucurii care vor fi deosebite pentru fiecare din ei, preţuind acele locuri care le întrec pe cele care le avem aici.

Acolo nu există muncă grea, nici călduri arzătoare, nici frig pătrunzător şi nu sunt acolo nici un fel de plante cu spini, ci numai feţele părinţilor şi ale celor drepţi, pe care ei le văd totdeauna surâzându-le în timp ce aşteaptă acea odihnă şi viaţă veşnică din ceruri, care urmează acestei regiuni. Acest loc noi îl numim ’Sânul lui Avraam’.

Cât despre cei nelegiuiţi, ei sunt traşi cu forţa în partea stângă de către îngeri numiţi pentru pedepsire, ne-mai mergând de bunăvoie, ci ca prizonieri, duşi înăuntru prin violenţă; la care sunt trimişi îngeri numiţi peste ei ca să-i mustre şi să-i arunce tot mai jos. Acum, acei îngeri care sunt puşi peste aceste suflete le târăsc în vecinătatea iadului însuşi. Acei care sunt aproape de el aud continuu zgomotul lui şi stau întru totul chiar în aburul fierbinte; iar când privesc mai îndeaproape acest spectacol, ca un teribil şi extrem de mare peisaj de foc, ei sunt cuprinşi de o aşteptare îngrozitoare a judecăţii viitoare şi prin aceasta sunt pedepsiţi. Dar mai mult, văzând locul părinţilor şi al celor drepţi, chiar prin aceasta ei sunt mai mult pedepsiţi. Un haos adânc şi mare este însă între ei, aşa fel ca un om drept care are milă de ei să nu poată ajunge la ei, şi nici unul nedrept, dacă ar fi destul de îndrăzneţ şi ar încerca acest lucru, să nu poată trece peste el.”