În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Păi, e același lucru. Adică nu au schimbat-o, dar au schimbat-o. Cât au schimbat catolicii dogma "în afara Bisericii nu există mântuire", tot atâta au schimbat-o și ortodocșii.
Eu am mari dubii că bunica mea, Dumnezeu să o ierte, țărancă de pe malul Moldovei, era schismatică. Ea a crescut și a trăit cu frică de Dumnezeu. Pentru ea, biserica din sat, cu popă ortodox, era Biserica. Despre catolicism știa ceea ce auzea prin sat și pe la biserică: oameni mândri, pe care Satana i-a convins să se despartă de chiriarhul de Țarigrad și care își făceau catedrale fiind păziți de turci de Ștefan cel Mare. Era o femeie simplă, dar de bună credință: asta auzea, asta era convingerea ei. Cu alte cuvinte, eu cred că era în mod obiectiv în schismă, fără a fi schismatică în sens subiectiv. Or, Dumnezeu privește la inimile oamenilor în judecata Sa. Ca să fii schismatic ori eretic, nu este nici necesar, nici suficient să fii în schismă, ci trebuie să ai o atitudine de rejecție, de rupere, o anumită obstinație în a fi Ghiță Contra.
Astfel privite lucrurile, ecumenismul e chestie de atitudine, nu chestie de dogmă. Când spun "eu sunt ecumenist", înțeleg că am o anumită atitudine față de cel care este acatolic, în cadrul căreia dau întâietate în a vedea jumătatea plină a paharului, în a vedea cât de multe lucruri ne unesc mai degrabă decât a vedea cât de multe ne despart. Asta nu mă face mai puțin catolic, dar mă face mai puțin sălbatic. Desigur, prin același cuvânt, "ecumenism" întâlnim adesea și o concepție relativistă, potrivit căreia Biserica lui Cristos s-a spart în cioburi, încât niciuna dintre Bisericile de azi nu își pot revendica în drept acest titlu, or, mai frecvent, că toate Bisericile de azi își pot revendica acest titlu. Aceasta nu mai e atitudine, e erezie. Ecumenismul nu înseamnă nici minimizarea deosebirilor, ori contestarea existenței lor, precum eirenismul. Deosebiri sunt, dar nu trebuie căzut în extrema cealaltă, în care lucruri ce țin de practica de credință, precum felul de pâine folosit ca materie primă la Prefacere, ori direcția în care ne facem cruce, ori dacă îngenunchem sau nu îngenunchem la Evanghelie cu genunchiul drept ori cu amândouă ajung a fi privite ca deosebiri dogmatice. De aceea, eu nu cred că numai dv sunteți ortodox, ci cred că și, bunăoară, dra claudiastifter este ortodoxă: faptul că are atitudine ecumenică nu înseamnă că e mai puțin ortodoxă, ci că a înțeles ceva ce nu păreți a înțelege: faptul că Dumnezeu privește mai degrabă la atitudinea "învață-ne pe noi îndreptările Tale" decât privește în registrul matricol parohial.
|