Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Da, suntem liberi in fata lui Dumnezeu, liberi sa credem sau nu Evanghelia, sa postim sau nu, sa ne rugam sau nu, sa nazuim si uneori sa reusim, prin harul lui Dumnezeu, fapte bune, sa mergem la slujbe, sa cerem Sfintele Taine, sa ne spovedim. Daca te referi la aceasta libertate, atunci da, categoric suntem liberi si vom fi judecati pentru modul cum am gestionat noi aceasta libertate.
Dar in teatrul relatiilor sociale, in viata noastra din aceasta lume, eu cred ca libertatea e o iluzie uriasa. Nu dobandeste nimeni libertate in lume decat cu pretul nebuniei sau al gravelor forme de eliminare din randul lumii (eterni vagabonzi etc.). Includ si sfintenia tot in aceasta categorie. Si stiu ca nu ma abat deloc de la cuvintele Apostolului Pavel, de pilda.
|
Chiar citeam de curand un articol pe acest site unde se spunea ceva interesant si adevarat: cu adevarat liber este cel ce si-a pus vointa in rezonanta cu voia Domnului. Scria ca liber este cel ce nu mai trebuie sa aleaga, cel ce poate savarsi doar binele si pacatul ii e aproape imposibil. Asa sunt ingerii si sfintii, acestia sunt cu adevarat liberi.
Libertatea noastra e limitata pentru ca intelegerea noastra e limitata din cauza pacatelor. Dar si a conditionarilor anterioare, gen educatia primita. Parerea mea e ca de aceea a fost si potopul, toti faceau rau si copiii invatau de la parinti aceleasi lucruri.
Dar indeplinirea poruncilor (inclusiv rugaciune, spovedanie, impartasanie) duce la cresterea harului care inseamna si liberate si dragoste mai mare.