Catalin, trebuie sa recunosti: e un aspect tulburator (in sensul bun) ca pe lista de sustinere a reintoarcerii parintelui erau si trei non-ortodocsi, din care doi (N)P. Adica bunul meu prieten Scotty (calvinist) si fratele in Hristos penticostalul. Gasesc aceasta un semn extraordinar, a ceva foarte profund, care se intampla in sufletul uman, legat de perceptia inconstienta si colectiva a notiunii de sacerdot, indiferent de confesiune. Si chiar mai mult de atat, e dincolo si deasupra psihologiei... Stii ce vreau sa spun, ca ortodox, deci madular al Bisericii Apostolice, nu poate decat sa te bucure, cred...
Am impresia ca nimeni nu a evidentiat acest aspect. Cred ca e un bun inceput pentru a pune temelia unor alte relatii intre noi toti, membrii de diferite credinte ale forumului. Ceva adanc in specia noastra are nevoie sa intretina stravechiul arhetip ucenic-maestru, adica mirean-duhovnic, respectiv credincios-pastor. Si, cum am spus mai sus, e chiar mai mult de atat... Nici mintea nu poate ajunge la ea, dar o intrezaresc...
Te rog sa ma ierti pentru interventie.
Cu aleasa stima.