Citat:
În prealabil postat de Savonarola
Nu este adevărat. Pentru că din perspectiva adventistă, sufletul încetează de a mai exista la moarte, și asta pentru că voi susțineți (și susțineați) că sufletul ca ființare există din momentul unirii trupului uman cu suflarea de viață. Ori la despărțirea lor prin moarte, sufletul practic încertează de a mai ființa; nici măcar mort nu se poate numi, ci pur și simplu consecința este că acesta (sufletul ca ființare) încetează pur și simplu de a mai exista. Cel puțin până la înviere, ați susține voi. Însă este evident că până atunci "spiritualitatea, caracterul" sunt anihilate din punctul vostru de vedere.
|
Domnule, în primul rând nu ne cunoști
punctul nostru de vedere - ai demonstrat-o cu prisosință până acum...
Și apoi, Scriptura ne spune că spiritualitatea, caracterul, faptele bune rămân. Acestea nu se pierd. Mântuiții vor învia cu gândirea proprie, cu caracterul curat pe care și l-au format în decursul vieții, cu faptele bune care nu se uită în veac.
"Și am auzit un glas din cer, zicând: Scrie: Fericiți cei morți, cei ce acum mor întru Domnul! Da, grăiește Duhul, odihnească-se de ostenelile lor, căci faptele lor vin cu ei" (Apoc.14,13 - versiunea ortodoxă)
"Am auzit un glas din cer spunând: „Scrie: ferice de morții care, de acum, mor în Domnul! Da, zice Duhul, pentru că ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează" (Revelația 14,13 - versiunea NTR)