[delia31]

În prealabil postat de Adriana3

Delia,
Si eu am inteles mereu ca si tine cele expuse de tine aici, si m-am mirat sa vad ca nu toti au aceeasi intelegere care imi parea atat de evidenta. Insa facand eforturi sa inteleg si punctul lor de vedere, am inteles ca pentru ei este vorba mereu si mereu de cele ce vor fi dupa Inviere, in sensul ca dupa Inviere omul care a crezut in Domnul nu va mai cunoaste moartea in veac. Imparatia trebuie sa o traim intr-adevar inca de pe acum si sincer, pe mine m-a mirat foarte mult faptul ca Ap. Pavel avea nevoie de moarte (si deci de dezbracarea de trupul uman) pentru a trai in mod deplin aceasta Imparatie. Daca trupul este o piedica in trairea deplina a Imparatiei, este cel putin curios faptul ca Invierea se face tocmai in trup. Deci noul trup nu va mai fi o piedica in trairea deplina a Imparatiei, ba chiar s-a scris aici ca abia atunci aceasta traire va fi deplina. In acest caz, nerabdarea Apostolului Pavel de a fi cu Domnul, de ce nu se poate referi tocmai la starea de dupa Inviere? Scrie la un moment dat ca cei drepti vor invia spre viata vesnica in timp ce ceilalti invie pentru Judecata. Primii sunt cei despre care Domnul a spus ca vor trece de la moarte la viata fara sa mai treaca prin judecata. Eu i-am inteles prin asta pe sfinti, care intra in Imparatie inca din viata lor de aici iar dupa moarte, sufletul lor ramane in Imparatie, deci nu cunoaste nici moarte, nici judecata. Iar prin cuvintele: invie pentru viata vesnica in timp ce ceilalti invie pentru judecata, am interpretat ca pe invierea in trup, pentru ca sufletul sfintilor era deja viu. Acum insa ma intreb: pe ce motiv, toate aceste cuvinte nu se pot referi strict la cele ce o sa fie dupa Inviere? Cu atat mai mult cu cat trairea deplina a Imparatiei se va face doar atunci, in noul trup primit? Cred ca acest raspuns lipseste interlocutarilor tai.

Scuze ca nu-mi era adresata mie postarea dar acum as vrea sa stiu si eu care ar putea fi dovada ca toate cele spuse de Iisus (cele citate de tine) nu vor intra in vigoare doar dupa Invierea in trup de la parusie.

Draga Adriana,

Omul e fiinta integrala, asa cum l-a creat initial Dumnezeu, in ideea de a depasi la infinit starea initiala. Adica pornind de la chip, de la un dat ontologic, sa ajunga treptat la asemanare, dobandind virtutile Creatorului. Virtutile fiind infinite, si drumul acesta de la chip la asemanare e infinit si nu se va putea termina niciodata.

In starea initiala, trupul organic fusese creat dintr-o materie neafectata de drama caderii. O materie inca nesupusa opacizarii.

Acest trup material a fost invaluit/imbracat si pe dinlauntru si pe dinafara in/ de suflarea de Viata izvorata din Dumnezeu. Se crease o simbioza perfecta intre latura pur spirituala si latura materiala, urmand ca treptat, si trupul material sa se impregneze de harul partii spirituale.

Dau iarasi ca exemplu metafora fierului tinut in foc mult timp, care, pe masura ce devine tot mai incandescent, dobandeste insusirile focului.

Trupul material a fost destinat sa devina tot mai luminos, tot mai patruns de har, tot mai transparent, tot mai diafan, tot mai luminos, tot mai plin de har pe masura ce si sufletul se hranea la infinit din harul izvorat direct din Dumnezeu.

Stii ce s-a intamplat. Adam si-a/ ne-a ratat tinta si nimic din acel ideal nu
s-a realizat.

Atat cat am inteles eu pana acum, ca o cautatoare diletanta ce sunt, si fara pretentii de exhaustiv, am scris pe alt topic http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=13337
despre constitutia omului inainte de pacat si dupa pacat, despre modificarea constitutiei somatice prin „vesmintele de piele” ale opacizarii si caderii in starea de animalitate etc.

Trupul material initial nu-i deloc o piedica, asa cum sugerezi tu, numai ca dupa pacat trupul firii umane nu mai e la fel ca si cel initial. A suferit o adaptare la noua conditie de existenta thanatos.

La caderea omului in stare thanatos, pt. ca omul sa nu se invesniceasca in rele la fel ca demonii, si sa poata supravietui in aceasta stare de moarte, Dumnezeu i-a modificat constitutia somatica, adaugandu-i ceea ce se numeste metaforic „vesmintele de piele”. Adica l-a adaptat noii stari, pt. ca omul sa nu evolueze la infinit in rau, asa cum au facut ingerii cazuti.

S-a produs deci o transmutatie de la vietuirea ingereasca la vietuirea animalica, de la Viata-Zoe la viata-bios.

Cu alte cuvinte, Adam si Eva erau deja in starea de moarte thanatos si ar fi riscat sa se demonizeze treptat DACA Dumnezeu nu i-ar fi dat „vesmintele de piele”, adica viata bios, cu termen de expirare in max 80-90-100 de ani.

Omului i s-a ingaduit sa mai functioneze dar nu la capacitatea maxima pe care ar fi avut-o daca nu si-ar fi ratat VIATA ZOE, ci la o capacitate redusa, BIOS.

Cuvantul βίος – bios se refera doar la starea prezenta de existenta, nu si la existenta metafizica.

Viata-bios, cu tot ce presupune ( de la conceptie, hranire, metabolism, fiziologie, degradare, boala ) e un tip de viata cu termen de expirare, valabil doar in intervalul spatio-temporar de aici si acum, valabil doar intre nastere si moarte.
La asta se refera apostolul Pavel cand e nerabdator sa plece dincolo, la iesirea din limitele impuse de vietuirea pamanteasca.

Am vorbit o vreme singura la pereti pe topicul respectiv. Interlocutorii s-au retras sa delibereze, dar s-au intors izbind cu piciorul in tepusa, asa incat discutia a ramas in suspans.

Am mai zis de nu stiu cate ori, incat a devenit un stereotip, ca suntem o alcatuire din materie si nematerie, ca suntem fiinte cu o constitutie pnevmato-psiho-somatica, destinate unui scop unic: „sa fim partasi dumnezeiestii firi” in intregime, impreuna partea materiala cu partea spirituala.

La Parusie, partea somatica a fiintei umane va fi inviata si se va uni cu latura spirituala nepieritoare dar nu va avea trasaturile biologice pe care le are acum.

Trupurile celor credinciosi se vor spiritualiza si vor fi asemenea Trupului lui Hristos de dupa Inviere, adica pnevmatizate, pnevmatofore, purtatoare si ele de Duh. Se vor impregna de har, vor avea aceeasi infatisare dar alta consistenta, vor avea alte calitati, asemenea Trupului Lui de dupa Inviere cand a trecut cu Trupul prin usile incuiate.

La Parusie, trupurile nu vor mai avea nevoie de viata biologica, intrucat Viata harica –Zoe, izvorata din Dumnezeu, e mai mult decat suficienta.