Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
După nici 6 luni, era roșie de mânie. Cineva (autor necunoscut) i-a jefuit casa de la țară. Furioasă, mi-a spus că nu mai suportă cât de mult se fură în țara asta. Atunci, aș fi avut posibilitatea să redeschid subiectul. Oare trebuia să o fi făcut ?
|
Poate ca ar fi trebuit. Mie mi s-a intimplat urmatorul lucru: firma la care lucrez se afla linga o biserica; are hramul Adormirea Maicii Domnului. Seful meu are in birou o icoana cu Adormirea Maicii Domnului; am observat ca nu pleaca undeva fara sa se inchine la acea icoana, nu conteaza ca linga el se afla italieni, englezi sau romani. Cu toate astea e un temperament coleric, se enerveaza repede, vorbeste urit si jigneste usor. Acum vreo doi ani, cred, ne-a chemat la lucru pe 15 August. Eu ma gindeam ca linga noi toata lumea o celebreaza pe Sfinta Fecioara, iar noi muncim. Ei bine, tot ce am lucrat in ziua aia am reparat vreo doua saptamini dupa aceeia. Eu i-am spus sefului ca s-a suparat Domnul ca nu i-am respectat ziua mamei Lui si ne-a pedepsit; nu numai ca am lucrat fara spor, dar am lucrat si in pierdere. Nu mi-a spus nimic, insa anul viitor am avut liber pe 15 August.
Mi s-a intimplat un lucru similar in legatura cu furatul, insa fara rezultat de data asta. O cunostinta s-a aratat nedumerita ca eu cumpar carne de pui. Mi-a spus ca-mi face cunostinta cu cineva care lucreaza la Avicola si care mai "scoate" carne de acolo. Ar fi fost o sursa de carne ieftina, la jumatate de pret. Eu i-am spus ca nu cumpar lucruri furate. Ea a cumparat in continuare carne de la persoana aceea. Asta nu e mustrare, bineinteles, insa cred ca daca as fi mustrat-o s-ar fi suparat si oricum nu si-ar fi schimbat comportamentul.
Mustrarea e un lucru dificil. Si noi primim greu mustrarea si nu ne schimbam comportamentul dupa o observatie a cuiva. Primim greu mustrarea pentru ca nu sintem suficient de smeriti. Daca am fi smeriti cred ca am fi capabili si sa mustram fara sa jignim sau sa ranim amorul propriu al persoanei mustrate.