Citat:
În prealabil postat de valentin.viliga
la o analiza mai atenta vedem ca intr-o prima faza viziunea apostolului Ioan are loc intr-un registru ceresc inclusiv partea cu "rugaciunile sfintilor" abia in partea a doua apare registrul pamantesc. iar denumirea de sfinti e destul de riscant a o generaliza tuturor credinciosilor, intr-adevar toti suntem chemati la sfintenie dar nu toti ajungem si sfinti
|
Sunt deacord, si eu tot intr-un registru ceresc percep toata descrierea, mai ales ca vorbeste despre sfintii martiri care stau langa Miel, dar am observat ca pentru multi chiar bine intentionati nu este la fel de evident, de aceea ma intrebam daca or fi si alte locuri in Biblie in care sa se vorbeasca mai clar, dar nu-mi vine nici unul in minte.
Si cu partea a doua sunt deacord daca luam in considerare viziunea noastra despre sfinti in sensul ca sfintii sunt pusi pe un piedestal care ne pare greu de atins. La primii crestini insa, daca cercetam cu atentie, ei aveau convingerea ca dupa Botez nu mai pacatuiau iar Botezul ii sfintea prin curatirea de pacate. Iar Ap. Pavel asocia boala si moartea cu pacatul la cei mai putin vrednici. De aceea ei se numeau pe ei insisi sfinti cu mult mai multa usurinta decat am face-o noi azi, dupa experienta generatiilor care au trecut si in care boala si moartea nu-i neaparat semn de nesfintenie, iar sfintenia nu-i chiar atat de garanta prin Botez, desi comparatia nu poate fi facuta in intregime pentru ca Botezul nu se mai face la varsta adulta la cei care primesc Harul de a-L recunoaste pe Domnul Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu si care sa se caiasca pentru pacatele lor, adevaratul Botez cu Duh Sfant. Si tocmai pentru faptul ca apoi se considerau sfinti, si copiii lor tot sfinti sunt numiti de Ap. Pavel chiar si cand numai unul din parinti era Botezat. Viziunea crestina a primilor crestini era destul de diferita de a noastra astazi iar atunci crestinii erau intr-adevar plini de Har, scrie ca Harul se revarsa din burta lor, iar minunile erau dovada Harului primit. A fi Botezat si a urma Domnului era o ravna personala, nu oricine primea botezul vu apa ci doar cei care prin ravna lor pentru Dumnezeu erau umpluti de Duh Sfant, adevaratul Botez cu foc. Apoi toate astea s-au pierdut asa cum a proorocit ap. Pavel. Si convingerea mea este ca cel putin o parte din vina apartine introducerii treptat treptat a botezului copiilor carora nu li se mai lasa posibilitatea de a cunoaste ravna de a fi botezati si a urma astfel pe Domnul ci sunt angrenati intr-o forma exoterica a religiei de multe ori fara o dovada a prezentei reale a Duhului Sfant in fiinta celui botezat, si ca atare se explica numarul mare de atei care ies din astfel de botezuri.