[laurastifter]

În prealabil postat de tara tara vrem ostas

In Isaia 7:14 nu foloseste cuvantul ebraic pentru fecioara, care e bethulah ci almah.

Într-adevăr, acest verset a fost tradus în mod diferit în varianta ebraică a Vechiului Testament (textul masoretic) faţă de Septuaginta (varianta greacă a V T). N-am mai specificat acest amănunt... care ţine deja de teologie, pentru că m-am gândit că topic-ul se referă mai mult la relaţia noastră cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Fiindcă aţi amintit de această diferenţă dintre cele două tradiţii textuale, voi menţiona doar faptul că, din cauza acestei deosebiri de traducere, a existat, în istoria Bisericii, o polemică aprinsă între exegeţii creştini şi cei evrei.
De exemplu, în "Dialog cu iudeul Trifon", Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful argumentează tradiţia creştină de interpretare a textului, arătând că versetul este o importantă profeţie mesianică. Iudeul Trifon, având la dispoziţie traducerea ebraică a Bibliei, contraargumentează, susţinând că textul nu menţionează o "fecioară", ci o "tânără" (almah), iar copilul care urma să se nască nu era Mesia, ci viitorul rege Iezechia, fiul lui Ahaz.
În Sfânta Evanghelie după Matei (1, 23), textul vechi-testamentar este citat în varianta Septuagintei (întrebuinţându-se, deci, termenul "fecioară"). În privinţa traducerii ebraice, termenul "almah" nu contrazice decât în aparenţă interpretarea creştină, deoarece, în alte texte din Vechiul Testament, acest cuvânt este folosit cu sensul clar de fecioară, tânără necăsătorită. De asemenea, faptul că naşterea acestui prunc va fi un "semn" din partea lui Dumnezeu pentru fiii lui Israel (aşadar, un fapt supranatural) constituie un alt argument în favoarea înţelegerii textului drept o profeţie mesianică şi o referire la fecioria Maicii Domnului. Dacă profetul s-ar fi referit la o naştere naturală, acel eveniment nu ar mai fi constituit un miracol, un "semn" atât de puternic şi de incontestabil, încât l-ar fi putut încredinţa pe regele Ahaz de biruinţa asupra asirienilor (vezi contextul, Isaia cap. 7).
În capitolul 9 al cărţii lui Isaia, se continuă această profeţie despre Pruncul minunat, subliniindu-se faptul că Cel Care Se va naşte din Fecioară va fi o Persoană cu însuşiri supranaturale imposibil de atribuit unei personalităţi istorice obişnuite. Oricât de evlavios ar fi urmat să fie regele Iezechia, el nu putea fi numit "Dumnezeu tare, Stăpânitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie" (Isaia9), de unde rezultă că Pruncul prezis este Mesia - Domnul nostru Iisus Hristos - iar tânăra/fecioara menţionată în 7, 14 este Maica lui Hristos, Pururea Fecioara Maria.
Nădăjduiesc că aceste câteva rânduri v-au fost de folos. :)
Doamne ajută!