Citat:
În prealabil postat de tara tara vrem ostas
In Isaia 7:14 nu foloseste cuvantul ebraic pentru fecioara, care e bethulah ci almah.
|
Într-adevăr, acest verset a fost tradus în mod diferit în varianta ebraică a Vechiului Testament (textul masoretic) față de Septuaginta (varianta greacă a V T). N-am mai specificat acest amănunt... care ține deja de teologie, pentru că m-am gândit că topic-ul se referă mai mult la relația noastră cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Fiindcă ați amintit de această diferență dintre cele două tradiții textuale, voi menționa doar faptul că, din cauza acestei deosebiri de traducere, a existat, în istoria Bisericii, o polemică aprinsă între exegeții creștini și cei evrei.
De exemplu, în "Dialog cu iudeul Trifon", Sfântul Iustin Martirul și Filosoful argumentează tradiția creștină de interpretare a textului, arătând că versetul este o importantă profeție mesianică. Iudeul Trifon, având la dispoziție traducerea ebraică a Bibliei, contraargumentează, susținând că textul nu menționează o "fecioară", ci o "tânără" (almah), iar copilul care urma să se nască nu era Mesia, ci viitorul rege Iezechia, fiul lui Ahaz.
În Sfânta Evanghelie după Matei (1, 23), textul vechi-testamentar este citat în varianta Septuagintei (întrebuințându-se, deci, termenul "fecioară"). În privința traducerii ebraice, termenul "almah" nu contrazice decât în aparență interpretarea creștină, deoarece, în alte texte din Vechiul Testament, acest cuvânt este folosit cu sensul clar de fecioară, tânără necăsătorită. De asemenea, faptul că nașterea acestui prunc va fi un "semn" din partea lui Dumnezeu pentru fiii lui Israel (așadar, un fapt supranatural) constituie un alt argument în favoarea înțelegerii textului drept o profeție mesianică și o referire la fecioria Maicii Domnului. Dacă profetul s-ar fi referit la o naștere naturală, acel eveniment nu ar mai fi constituit un miracol, un "semn" atât de puternic și de incontestabil, încât l-ar fi putut încredința pe regele Ahaz de biruința asupra asirienilor (vezi contextul, Isaia cap. 7).
În capitolul 9 al cărții lui Isaia, se continuă această profeție despre Pruncul minunat, subliniindu-se faptul că Cel Care Se va naște din Fecioară va fi o Persoană cu însușiri supranaturale imposibil de atribuit unei personalități istorice obișnuite. Oricât de evlavios ar fi urmat să fie regele Iezechia, el nu putea fi numit "Dumnezeu tare, Stăpânitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie" (Isaia9), de unde rezultă că Pruncul prezis este Mesia - Domnul nostru Iisus Hristos - iar tânăra/fecioara menționată în 7, 14 este Maica lui Hristos, Pururea Fecioara Maria.
Nădăjduiesc că aceste câteva rânduri v-au fost de folos. :)
Doamne ajută!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17)
"Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul)
"Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!"
"Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis)
Câteva gânduri scrise de mine:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca