În prealabil postat de grasu77

Sa fiu atent? Nu prea mai reusesc, mai ales cand am de-a face cu un articol (nu cu o postare). Sper sa nu te superi daca o sa-ti raspund, detaliat, cu alta ocazie (probabil maine). Trebuia sa fiu la nani mai de mult.

Totusi, am trecut peste articolul tau. Vreau sa dau un raspuns general. Stiti care este problema multora: nu pricep ce inseamna moartea intaia (cea din care exista inviere) si de aceea o resping, respingand astfel si fagaduinta INVIERII.

Pentru mine, moartea intaia nu inseamna o "despartire". Este doar ceva ca o clipeala din ochi (chiar daca din momentul mortii pana la inviere pot trece mii de ani - in moarte nu am constienta a nimic, nici macar a timpului). Nadajduiesc ca, daca voi muri, in clipa imediat urmatoare voi fi in fata Mantuitorului (pentru ca voi fi inviat pentru viata vesnica). Recunosc moartea asa cum o prezinta Cuvantul lui Dumnezeu. Dar, stiind ca evenimentul imediat urmator, dupa ce inchid ochii, este INVIEREA, nu are rost sa-mi pun problema mortii (nici Scriptura nu o pune). Doar o recunosc. Daca nu as recunoaste-o nu as avea nici marea nadejde a INVIERII data de Hristos.

Voi vreti sa fiti, pe timpul mortii, constienti si plini de vigilenta. De aici apar problemele. Credeti in nemurirea mortului si nu aveti nadejdea reala a INVIERII. Va chinuiti sa dati sens si plinatate mortii.


Mai vorbim. Noapte buna.