Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Orice păcat grav (numit și păcat capital sau păcat de moarte) îl duce pe om la pierderea harului. Asta este "materia certa", adică ceva sigur.
Dacă păcatele mici (numite și veniale sau lesne-iertătoare) pot duce, prin cumulare, la pierderea harului este subiect de controversă. Totuși, răspunsul majorității teologilor (chiar covârșitoarei majorități) este negativ. Pe de altă parte, pericolul păcatelor mici este ceea ce Părinții numesc "alunecarea". Înțelepciunea populară sintetizează această doctrină a alunecării prin păcate mici în proverbul "cine fură azi un ou, mâine va fura un bou".
Deci, cine a făcut 100 de păcate mici este într-o situație mult mai bună decât cel care a făcut un singur păcat mare. Primul este în stare de pericol, al doilea în stare căzută.
Din punct de vedere catolic, pericolul păcatelor mici este cel al Purgatoriului. Cu cât omul are mai multe păcate mici, deși este sigur de mântuire, stagiile purgatoriale vor fi cu atât mai lungi. Ținta creștinului trebuie să fie Raiul, nu Purgatoriul. De ce să Îl facem pe Dumnezeu mai puțin prietenos cu noi prin păcate mici, când putem să fim sfinți așa cum El este sfânt, încât să ne spună la sfârșit: "Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă "?
|
Bun, si ce garantie am eu ca daca nu mai pacatuiesc (tin post, tin "curatie", nu mai beau, nu mai fumez, etc), necuratul n-o sa ma mai ispiteasca cu de-alea subtile (ispite de "dreapta" sau de "sus" sau "din fata" sau "din spate" sau "dinauntru"). Nu cred ca vreodata ma va lasa in pace, tot ce pot sa fac e sa ma intaresc eu sa-i tin piept. Dar nu pot pentru ca mi-e frica, si frica e tot de la el (banuiesc).
Dvs trebuie sa stiti ca de multe ori nu agentul patogen e cel care face cel mai mult rau, cat reactia proprie ("inflamatorie") a organismului (care poate imbraca diverse aspecte distructive) si pe langa indepartarea/anihilarea agentului patogen trebuie sa opresti si reactia "autodistructiva" a sist. imunitar. De multe ori agentul patogen nici nu poate fi indepartat (de ex. un glont in cap; sau am vazut de curand la discovery un chist hidatic in ventricolul 4 inoperabil, si spuneau ei acolo ca "trebuie sa invatam sa traim cu ei in noi").
Deci, vedeti, "raul" e foarte pervers si inafara de raul exterior exista si sub o forma "interioara". ( Bine, extrapolarea e fortata, pentru ca ceea ce se intampla in cazul imbolnavirilor "fizice", e de obicei de la Dumnezeu nu de la "dracu" si e urmarea propriilor noastre pacate; se si spune in popor, ca insanatosirea omului bolnav sau a celor de pe langa casa e si "dupa sufletul omului"; si mi s-a confirmat: multi din pacientii care au avut incredere in mine s-au vindecat rapid, pe cand carcotasii au fost mai rau)