Citat:
În prealabil postat de catalin2
De ce scrie in Vechiul Testament aproape tot timpul impotriva inchinarii la idoli? Si aceia nu mai stiau adevarul si se inchinau la ce credeau ca e divinitatea.
|
Idolatria era o mare problemă atunci și este și acum, întâlnită în mult mai multe forme. Dumnezeul adevărat este viu; idolii sunt morți. În Vechiul Testament idolatria însemna depărtarea de adevăr, adorarea naturii sau a întruchipărilor unor patimi, închinarea în fața lumii acesteia, închinarea la dumnezei morți, aș zice.
Consider că celelalte religii pornesc dintr-o nevoie de Dumnezeu, dintr-o căutare neajutată, însă, de revelație, ajungând, din cauza asta, într-un punct mort, incapabile fiind de a transcende lumea, pentru că le lipsește Învierea. Dar o căutare sinceră, întrucât omul e după chipul lui Dumnezeu și poartă în sine setea de El. Din această căutare sau datorită acestui chip dumnezeiesc din tot omul, s-a ajuns în mai toate religiile la niște precepte morale mai mult sau mai puțin asemănătoare. Cele mai multe sunt pentru pace, pentru milă, instituie reguli de comportament în societate. Nu pun semnul egal între ele și creștinism, dar trebuie să recunoaștem această căutare pretutindeni.
La fel și în cazul ateilor, a celor care se încred în știință. Prin știință se pot afla urmele lui Dumnezeu în ceea ce a creat. Toate vorbesc despre El (nu așa spune și Psalmistul?). Nu de mântuire am vorbit eu; nu am spus că nu contează ce religie practici, că te poți mântui oricum. Nu cred că te poți mântui fără Hristos.
Nici pentru sincretismul religios pe care îl face new-age-ul nu sunt, pentru că, încercând să le pună pe toate de acord, nu face decât să le anuleze. El pornește, de fapt, de la necredința în Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu. Căci nu-L poți pune pe Mântuitor alături de niciun mare profet.
Vreau doar să spun că tot omul Îl caută pe Hristos, că are nevoie de El, că este pregătit să-L primească. Și e bine că Îl caută.
Problema cea mai mare e cu cei care chiar nu-L caută, și care se pot numi foarte bine și ortodocși. Un om împătimit, care iubește banii, plăcerile, lumea asta, un om care trăiește doar pentru acum și aici, un hedonist, un ignorant, e mult mai departe de Hristos decât este un budist, un musulman sau un penticostal sincer în căutarea sa.