Nu mi se pare corect să defineşti normalitatea prin prisma religiei şi a credinţei tale. Exact aşa ar putea spune catolicii că li se pare absolut normal ca toată populaţia globului să fie catolică. Tot aşa ar putea spune anglicanii, protestanţii, luteranii, budiştii etc.
Normalitatea e extrem de relativă. Tu ai credinţa ta şi ţi se pare normală. Alţii au credinţa lor şi li se pare foarte normal să o aibă. S-a mai pus pe undeva, pe ceva thread, problema în felul următor: cei născuţi în Africa, cei care nici măcar n-au auzit de ortodoxie, sunt anormali? Nu vor fi mântuiţi, nu sunt iubiţi de Dumnezeu?

Uite, am să-ţi definesc normalitatea, aşa cum o văd eu: Normal mi se pare ca oamenii să fie buni şi iubitori şi milostivi. Că o fac în numele lui Dumnezeu sau în numele lui Buddha e irelevant. Eu cred că orice nume i-ai da, e unul singur.


PS: Nu mă supără niciodată să fiu contrazisă, atâta timp cât respectul şi bunul-simţ sunt prezente. Iar la tine au fost, nu se pune problema. Şi te rog să nu citeşti mesajul meu ca fiind unul răutăcios. Mi se spune deseori că par caustică şi flegmatică în exprimarea scrisă. Însă tonul meu e cald şi prietenos, de obicei. Cel puţin mie aşa îmi pare.