În prealabil postat de N.Priceputu
Dacă Hristos a întemeiat o singură Biserică, nu trebuia să fie „lor” și „nouă”. Dacă nu li s-a părut tuturor episcopilor Bisericii că cineva trebuie să fie locțiitor al lui Hristos și să administreze meritele Sale, înseamnă că nu i s-a părut și Duhului Sfânt, ci doar „lor”.
Da, e clar că l-a lăsat pe Petru păstor peste oile Sale, prin care poate îi înțelegea și pe apostoli. Păstori, însă, de la Petru încoace sunt foarte mulți (fiecare preot e un păstor), și toți păstoresc în numele Domnului. Dar nu I se substituie, nu Îl înlocuiesc, nu Îi țin locul aici, trupește, nu sunt infailibili, nu Îi administrează meritele, nu acordă indulgențe. Dacă Hristos ar fi vrut să lase pe pământ un locțiitor, nu ar mai fi trimis Duhul Sfânt, penru că ar fi comunicat direct cu acela și, prin el (prin papă) și-ar fi făcut cunoscută voia în Biserică și în lume.
Nici n-ar putea un om să țină locul lui Hristos pe pământ. În urmașii lui Petru pe scaunul Romei nu ar fi putut să Se sălășluiască Hristos. El este prezent în lume, așa cum a făgăduit
(„Cu voi sunt până la sfârșitul veacurilor”) în Duhul Sfânt
Să știi că și eu am mai multe întrebări decât răspunsuri. În privința adevărurilor de credință
formulate în sinoade gândesc că este o lucrare divino-umană, adică episcopii își frământă
mințile, discută, se roagă și ajung să înțeleagă, să recunoască adevărul exprimat de o idee.
Adevărul s-a făcut cunoscut în sinoade, de fiecare dată, în urma unor dezbateri, uneori
teribile. Dacă fiecare dintre sinodali în parte ar fi fost infailibil, atunci ar fi fost cu toții de
acord de la bun început.
Să zicem că suntem un grup de prieteni și avem o dezbatere pe o anumită temă. Se
întâmplă ca unul dintre noi să facă o afirmație formulată atât de bine, încât toți ceilalți să
simțim că a spus cam ce am fi vrut noi să spunem; sau că a spus-o atât de bine, încât nu
putem să nu fim de acord cu el. Se realizează un consens atunci când Duhul Sfânt este
prezent.
|