[Eugen7]

În prealabil postat de Erethorn

Infailibilitatea tine de Colegiul Episcopilor avand drept cap pe Papa. Nici trup fara cap, nici cap fara trup.

Atunci i-ar fi zis "infailibilitatea colegiului episcopilor" (si ar fi fost intocmai cu Sfintele Sinoade ale Bisericii) si nu "infailibilitatea papala"! De ce "incercati sa va ascundeti dupa deget?!"
"Inovatia" infailibilitatii papale este relativ noua in BC, ea apare la Conciliului Vatican I spre sfarsitul sec XIX (mai exact 1869).

Va readucem aminte in caz ca ati "uitat", ce invatatura oficiala a BC despre infailibilitatea papala:
"Infailibilitatea papală este o dogmă a Bisericii Catolice despre faptul că Papa de la Roma este nesupus greșelii cînd solemn declară sau promulgă învățăturile dogmatice ale Bisericii în domeniul credinței sau a moralei. Această dogmă explică infailibilitatea prin lucrarea Sfântului Duh, care asigură că învățăturile proclamate vor fi desăvîrșite și primite de toți catolicii.

Doctrina a fost definită ca dogmă de Conciliul Vatican I în 1870, în pofida opoziției acerbe venită în special din partea episcopatului din Germania și Austro-Ungaria. Conform teologiei catolice, sunt cîteva concepte majore pentru înțelegerea revelației divine și infailibile: Sfînta Scriptură, Sfînta Tradiție, și Sfîntul Magisteriu. Învățătura despre infailibilitatea papală face parte din Sfîntul Magisteriu, care la rîndul său este compus din conciliile ecumenice și "magisteriul universal și comun".

Principalii oponenți ai dogmatizării infailibilității au fost cardinalul Friedrich zu Schwarzenberg, arhiepiscop de Praga, și cardinalul Lajos Haynald, arhiepiscop de Kalocsa."
http://ro.wikipedia.org/wiki/Infaili...ea_papal%C4%83

În prealabil postat de Erethorn

Si inainte sa sariti sa-mi spuneti ca Hristos este capul Bisericii, si nu Papa, va atrag atentia ca este vorba despre Colegiul Episcopilor, nu de Biserica.

Si ce vreti sa spuneti cu asta? Anume ca ar fi Colegiul Episcopilor "deasupra Bisericii" sau "exterior" acesteia?
Episcopii sunt din Biserica pentru Biserica, iar comuniunea acestora cu Biserica este deplina intrucat toti facem parte din acelasi trup, fiecare avand roul lui!

Ati uitat hotararile Concilului Vatican I? Atunci vi le reamintim cu drag noi, ortodocsii crestini, pentru ca trebuie sa va cunoasteti temeinic invatatura Bisericii din care faceti parte.

Una din doctrinele adoptate la Primul Conciliu Vatican a fost infailibilitatea Papei de la Roma. Infailibilitatea pontificului se extindea și asupra învățăturii Bisericii Catolice. Definiția acestui concept a fost controversată, nu atît de faptul că mulți nu credeau în desăvîrșirea Papei, dar deoarece cei care credeau în perfecțiunea Papei nu considerau ca e nevoie și de o doctrinizare formală. Aproximativ 60 de participanți s-au abținut și au părăsit Roma cu o zi înainte de alegeri. Arhiepiscopul Antonio María Claret y Clará, confesorul familiei ragale din Spania și fondatorul Misionarilor Claretieni, a fost unul din cei mai ardenți apărători ai infailibilității papale și ai primatului Sfîntului Scaun. El a fost singurul participant la Conciliu care a fost canonizat ulterior de Papa Pius al XII-lea în 1950.

Pentru teologia catolică, infailibilitatea papală este un izvor pentru infailibilitaea Bisericii. Învățăturile infailibile ale Papei sînt bazate, sau cel puțin nu contrazic Sfînta Tradiție sau Sfînta Scriptură. Infailibilitatea papală nu înseamnă că Papa este impecabil, dar că el este mai puțin supus păcatului.

În practică Papii rar au folosit puterea infailibilității, dar s-au bazat pe noțiunea că Biserica permite oficiului papal de a avea puterea maximală în luarea de decizii despre credință și dogme. Această putere a fost folosită numai o singură dată ex cathedra: în 1950 cînd Papa Pius al XII-lea a definit înălțarea la cer (de vie) a Fecioarei Maria ca articol de credință pentru Romano-catolici.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Concili...failibilitatea

Condițiile infailibilității papale

Declarațiile unui Papă care exercită infailibilitate sînt referite ca definiții papale solemne sau învățături ex cathedra. În conformitate cu învățăturile Conciliului Vatican I și a tradiției catolice condițiile pentru o învățătură ex cathedra sunt:

1. "Pontificul Roman"
2. "vorbește ex cathedra" ("cînd este în ipostaza de Păstor și Învățător pentru toți Creștinii și în virtutea autorității sale apostolice….")
3. "și definește"
4. "că o doctrină despre credință sau morală"
5. "trebuie primite de întreaga Biserică" (Pastor Aeternus, cap. 4)

Pentru ca învățăturile unui papă sau conciliu ecumenic să fie recunoscute infailibile, aceasta va exprima clar că Biserica o consideră finală și definitivă. Nu există vre-o formulare specifică, dar este urmată de cuvintele "Noi declarăm, decretăm, definim..." sau să fie referită la o anatemă, care declară că oricare care se opune cu bună voință este în afara Bisericii Catolice. Spre exemplu, Munificentissimus Deus, care este definiția infailibilă a Papei Pius al XII-lea despre Înălțarea Feciorei Maria, se încheie cu cuvintele : "Astfel oricine, Domnul să ne păzească, care va nega sau va pune la îndoială ce am declarat Noi, va fi considerat ca căzut de la Dumnezeu și de la Credința Catolică."
http://ro.wikipedia.org/wiki/Concili...C8.9Bii_papale