[luciand]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Da,am spus mereu ca sunt protestant calvinist.Nu am ascuns niciodata asta.Da,il cunosc virtual pe acest om,la MariS ma refer,si poate intr-o zi,cu voia Domnului,ne vom cunoaste si fata in fata.Ar fi o onoare pt mine.Atat cat am apucat sa-l cunosc pe acest om,desi suntem diferiti dpdv al Credintei,desi amandoi stim asta si am si lamurit asta,a fost mereu o placere sa vorbesc cu el.Si public si in particular.Va asigur public ca intre mine si MariS nu exista intelegeri prestabilite.Si nici intre mine si altcineva pe acest forum.Si nici nu vor exista.Daca exista cineva care sa afirme contrariul sa faca un pas in fata,barbateste,si sa spuna ce are de spus.

Highlander, nu te acuz de nimic! Am avut un moment impresia că ai înţeles mai multe, dar, se pare, că m-am înşelat.
De fapt nu am nimic cu nimeni, la modul personal. Am cu ideile vehiculate şi, în mai mare măsură, sunt împotriva părţilor de adevăr împletite cu minciuna!
Toată discuţia a pornit de la clarificarea unor termeni care mi se părea mie că sunt ambigui în mintea multora. Până la urmă se dovedeşte că nu-i doar atât, problema e chiar mai gravă!
Pe lângă ce ai văzut, deja, şi spre surprinderea şi regretul meu ai aprobat atât de înflăcărat, să-ţi mai dau o mostră de "gândire adâncă" de la cel pe care-l susţii atât de înflăcărat:

[...dragostea nu ne poate mandri pentru simplul fapt ca nu e a noastra. Ea ne e data de Sus. Sigur ca dragostea de Sus trebuie sa se lege de ceva si acel lucru e chiar iubirea noastra, asa imperfecta cum e, dar trebuie sa fie prezenta acolo, caci ne spune Mantuitorul "sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti!", deci si iubirea noastra e necesara, iar mai apoi ne-a spus celor ce dorim sa fim frati intru Hristos "sa va iubiti unii pe altii cum v-am iubit Eu pe voi!", adica aici e deja alta iubire, mai inalta decat a noastra, care nu e decat umbra a acesteia. Aceasta Iubire inalta, insa, care nu-i a noastra ne ridica pe noi spre Dumnezeu. Iar meritul nu e al nostru asa ca nici mandria nu are de ce se fali. Dar ne putem fali cu altceva, ne putem fali cu formalismul nostru, cu respectarea la litera a tipicoanelor, cu postul peste masura, cu numaratul metaniilor, cu corectitudinea zeloasa, cu cunostiintele teologice, cu numarul de citate memorate, cu o asceza rau inteleasa, etc, etc.]


Adică, vezi dumneata, dragostea nu-i a noastră, ne e dată de sus (deci a cui o fi?) şi dragostea asta de sus trebuie să se lege de ceva care nu există, dar există, care va să zică, da-i imperfectă şi trebuie să fie acolo, cu toate că de-aia ne-a fost dată la început pentru că nu era! Din puţul gândirii, ce mai! Mostră mai clară de lipsă de logică şi de raţiune, mai rar! De-aia nu le place unora de loc, da de loc, chestia cu raţiunea! Păi cum să-ţi placă ceva care se cheamă că tu n-ai?!
Ei, dar urmează cealaltă parte, cea care dezvăluie "misticul"! Uite de unde sare iepurele, pardon, misticul! Aia o fi mistică: fără post, fără asceză, fără cunoaştere teologică, fără metanii (spune-mi dacă nu ştii ce-s acelea şi la ce ajută)! Că doar nu Hristos a postit 40 de zile în pustie?! De parcă Dumnezeu Cuvântul avea nevoie de asceză ca să ajungă la mistică şi n-ar fi făcut-o pentru a ne da nouă exemplul şi calea de urmat? Parcă nu Hristos s-a rugat la scoaterea dracilor şi alungarea lor în porci şi nu El ne-a avertizat că dracii nu ies "decât cu rugăciune şi cu post"?! Păi de ce să-l urmăm noi pe Hristos? Noi ne ajungem nouă înşine!
Propovăduim o iubire universalistă, necondiţionată, izvorâtă de nu ştiu unde! Parcă Hristos i-a scos afară cu biciul din Templu pe cei care-l pângăreau! Ei, dar Hristos era prea "canonic", nu se ridica la înăţimea iubirii altruiste, necondiţionate!
Cât despre pasul făcut bărbăteşte înaine, stai liniştit, n-am nici o pretenţie! "Barbatul" stă bine-merci ascuns sub fustele "mironosiţelor" de ocazie (sau nu chiar) şi intervine imperial şi maiestuos când voieşte, uimindu-ne cu limpezimea şi profunzimea gândirii sale "mistice"! El, care n-are nevoie, ca noi, umilii şi înapoiaţii ortodocşi, de canoane, rugăciune, post, asceză şi raţiune, pentru a ne împărtăşii de energiile necreate ale lui Dumnezeu! El, doar, e supraraţional!