Citat:
În prealabil postat de AlinB
Desi as fi vrut sa nu existe astfel de exemple ..cam despre asta vorbeam cand spuneam ca cel de langa tine, cel cu care esti casatorit(a) are o mare putere asupra ta, chiar si cand crezi ca nu te implici prea mult afectiv, si oricat de stabil te crezi iti poate face lucruri sau mai bine zis te poate face in stare de lucruri care nici macar nu ti le-ai fi inchipuit..
Omul de care vorbim aici, si pe care unii il judeca cu atata usurate si dispret chiar (tot mandria, bat-o vina) chiar daca a clacat, si-a oferit un timp de gandire chiar daca nu la modul cel mai inofensiv (pentru el in special).
Pe langa o intamplare ca cea mai de sus mai ca-l poti felicita ca a procedat astfel.
|
Draga Alin si Mellisa,nimeni nu poate scoate din noi ceea ce nu exista deja acolo.Cu cat ne reprimam mai mult agresivitatea,cu atat cresc sansele sa izbucnim intr-un mod neasteptat,de nedorit si uneori cu consecinte extrem de grave.
Agresivitatea face parte din fiinta umana si trebuie sa invatam sa o acceptam ca atare si sa o exprimam intr-un mod constructiv.Cu cat o vom nega si respinge,cu atat cresc sansele ca ea sa se transforme in violenta.
Si eu aveam tendinta sa ii invinovatesc pe cei din jur pentru greselile mele,pentru iesirile mele la nervi,pentru toata nefericirea mea,pana cand a venit momentul si s-a facut lumina in mintea si in intelegerea mea: am inteles ca fiecare persoana care a exista intr-un anumit moment in viata mea a existat cu un scop,nicidecum la intamplare,a fost o oglinda care mi-a aratat atat partile mele bune,insa si cele intunecate,pe care mi le respingeam.Fiecare din acesti oameni,partea mea de lupta interioara,bucuria,dar si suferinta,toate m-au ajutat sa evoluez,sa imi arate noi si noi lucruri despre mine insami si despre partile pe care trebuia sa le lucrez.
Nu putem evolua daca nu intelegem ca suntem proprii responsabili atat de fericirea sau nefericirea noastra,de fiecare actiune si alegere,ca nimeni nu poate avea putere asupra noastra de a ne face sa actionam intr-un anumit fel,ci ca suntem singurii care alegem constient sau inconstient.
Cand aratam cu degetul spre oameni,viata,soarta,Dumnezeu,nu facem decat sa traim intr-o continua negare,iar abia atunci cand incepem sa ne punem noua insine intrebari despre noi,sa cautam cauza in propria fiinta,abia atunci incepem sa pasim spre transformarea noastra.
Va spun toate acestea nu pentru ca vreau sa par eu filosoafa forumului :),ci pentru ca am trait si traiesc chiar si in aceste momente acesti pasi ai transformarii interioare,care de multe ori te arunca de la cer la pamant,de la agonie la extaz,pentru ca nu e usor,credeti-ma cand va spun...sa constientizezi lucruri despre fiinta ta,sa iti recunosti tie deschis anumite lucruri,insa este minunat apoi,cand vezi ca peste intuneric ai adus lumina,ca esti un om mai intreg,mai responsabil si implicit mai intelegator cu tine si cu semenii,ca incepi sa privesti cu totul alti ochi experientele de viata si toate capata un cu totul alt inteles fara de care erai orb pana atunci.
Este adevarat ca am fost si sunt ajutata pe acest drum,de aceea ma bucur daca la randul meu pot darui un strop din aceasta experienta si celor din jur,mai ales celor care cauta raspunsuri,asa cum am facut-o si o fac in continuare si eu.