Multumesc pentru raspunsuri!
Banuiesc ca aveam in minte o intimplare intre doi prieteni foarte buni, intr-o zi unul nu a mai raspuns la intrebarile celuilalt subit, fara motiv, fara o cearta, fara un temei.
Amindoi erau buni crestini, ffiecare dupa puterea lui: posturi , rugaciuni etc.
Intrebarea era, oare cit de crestina a fost fapta celui ce a decis subit sa rupa o relatie, asa fara motiv? O fii crestineste sau nu?
Raspunsurile de aici, unele mai subtile, altele mai la subiect, in special multumiri d-lui Cozia, lamuresc putin problema.
Banuiesc , insa ca e mai mult o latura morala, dar si crstineasca tot odata. Trebuie sa ai curaj sa spui omului de ce ai hotarat sa intrerupi o relatie, daca in primul rand ai moral ridicat si mai ales o sanatoasa invatatura crestineasca, nu lasi omul sa-si framante mintea si sufletul incercand sa descopere unde a gresit?!
In al doilea rand , banuiesc ca atunci cind urmezi pildele Mantuitorului, nu faci o asemenea fapta, incerci sa discuti problema, deoarece doar atunci tu urmezi acele pilde.
Si da, ca sa raspund la o afirmatie aici, facuta de Melissa, uneori oamenii nu continua o relatie fara un motiv anume, deci se intimpla uneori in viata sa ai astfel de situatii, altfel ajungi sa te intrebi exact ceea ce m-am intrebat eu: care o fii motivul? e crestineste sau nu?
|