[vsovivi]

Ştii ce am observat, că defapt lenea, trântoreala, este târâtă de lăcomuţu-ţuţu la o râvnă foarte serioasă... munceşte ia parcă ceva, lucrează, crează, se străduie, adică face, face ia ceva lenea, îşi stârneşte omul lenea de parcă ar fi inima, şi cu lenea asta stârnită şi speriată de bombe, apoi se trufeşte crezând că are roade, că are merite, ale Duhului, căci prin târâciunea asta care ascultă de trebe, trebe, şi crede credulul-bulul ceea ce-i trebe gLumii, un fel de morală a gLumii, şi aşa se sminteşte omul şi se simte ceva sfinţişor că dă lecţii şi se lăfăie înfoiat... defapt nu face decât să-şi mintă conştiinţa care îi repetă mereu:

-Mă, tu nu faci nimic util şi stai tolănit şi bine mersi pe spinarea altora,

Deci am impresia că şarpele ăsta târâcios care se semeţeşte şi pare atât de râvnitor nu e altceva decât semeţia lacomă a lenei care se crede şi înţeleaptă căci toată ziua îşi bea ia cărţile ei... cărţile ştiinţifice al slavei gLumii... se închipuie sărmana lene un comerciant strălucit, un mare om de ştiinţă care descoperă, un inventator care a găsit soluţia la orice, un rezolvator foarte competent de probleme, un meseriaş mare meşter care improvizează totul şi drege totul, un cântăreţ care n-ar nevoie de învăţătură că el ştie orice după ureche, deci e vorba de mândria omului care-şi face de cap în fel şi chip...

Căci, ştii ce cred?

Nu există nimic pe lume mai muncitor şi mai râvnitor şi mai responsabil şi mai serios vorbitor decât lenea... şi după ce a reuşit să facă ceva total inutil şi care te înrobeşte pe termen lung atunci apare mândria şi uite aşa din lene în mândrie şi din mândrie în lene o duce omul mereu visându-se originia binelui şi se vede împrăştiind de jur-împrejur bunătatea sa... defapt e şarpele versatil care primind putere de la duhul rău, de la îngerul căzut care-o slujeşte, a dorit să scape de femeie şi îşi face de cap în fel şi chip, şi apoi când a văzut pe vremuri că a scăpat de ea, de femeia care a îndrăţnit şi s-a hotărât şi s-a învoit, el, omul, ca să-şi acopere faptele, căci femeia a înţeles cine era vinovatul, a mâncat şi el din ce i-a dat femeia... având pregătită scuza.

...Deci că nu era cinstit sărmanul s-a văzut în momentul când s-a dezvinovăţit plin de semeţia ''ascultării'' căci a aruncat anatema pe ea, ea mi-a dat, deci nu-s eu vinovat... şi uite aşa după 7500 de ani, din lene în lene şi din mândrie în mîndrie, omul sa amăgeşte stârnindu-şi inima prin rugăciuni îndelungi şi postiri îndelungi şi smoliri de faţă ca să fie văzut de alţi oameni... şi se închipuie el săramnul prin stârnelile astea, prin tânjelile astea, prin tinderile astea, prin târelile astea că face parte din cinul monahal sau din cinul îngeresc sau e un frate mare sfâtuitor şi că va fi bine după cum a lăsat el tot felul de viclenii în urma lui căci crede sărmanul, exact ca proorocul mincinos, că vicleniile astea înţelepte ale lui vor aduce roade în alţii şi musai ele vor fi ivite din rodul stăruinţelor sale după viclenie... viclenia ce iese din lene şi se dă apoi atât de vrednică şi sfinţişoară că dacă nu o crezi să vezi cum ia ea la rost pe oricine plină de pretenţii că doar ea a făcut, ea a dres, ea s-a rugat, din pricina ei este binele... deci până şi Domnului îi cere socoteală căci e îndrăzneţ şi trufaş şi semeţ omul iei.

Defapt omul prin tactica asta de care nu-şi dă seama, căci nu ia în seamă patimile şi dulceţurile, omul rău şi necredincios nu face altceva decât să fugă ca să se ascundă, şi să-şi acopere păcatele şi faptele rele prin nişte trebuinţe copleşitoare... arătându-se deznădăjduit de problemele copleşitoare în ceea ce priveşte banul, mâncarea, păcatul şi femeile... nu scoate pe guriţă speriat decât catastrofă, criză, dezastru, şi toate celelalte gunoaie prin care se arată mândru de sine însuşi şi de talentele şi capacităţile sale de a tot rumega el pe probleme... probleme deşarte, căci omul nu cere decât iadul... prin rugăciunile sale... fiind fatalmente împietrit în orice proiect... fiindcă şi-a făcut din mîncare o bucurie şi din primăvara de dimineaţă, că cică are timp... toată ziua... păi nu face altceva decât s-o piardă mereu la po-poker şi la ru-lruletă rusească.

Vai şi amare de noi cu lene cu tot... că asta târăşte toată inima la înălţarea de sine. Şi aşa te smereşi de te înalţi prin respingerea celor nevinovaţi şi smeriţi. Ţi-e scârbă şi eşti dispăreţuitor şi deasupritor... căci mintea trupească a buruienii face toate jocurile.

Nu ţi-am zis? Deci fiascooooo......r