[Danut7]

Caderea lui Adam si Eva este o onomatopee.Multi nu intelegem aceasta narare dar in ea sta intelepciunea lui Dumnezeu.Cred ca cele redate au atat un sens literar cat si unul duhovnicesc.Dumnezeu a facut lumea intreaga, si pe primul om Adam si pe femeie din coasta lui.El a facut Raiul si Gradina din Eden.El a dat instructiuni omului si l-a pus sa lucreze gradina si sa o pazeasca.Desigur aceasta lucrare probabil ca a fost gradinaritul, de altfel o lucrare placuta, frumoasa si fara greutate.. Dupa cum ziceam l-a pus pe om sa lucreze gradina si sa o pazeasca.Cred ca acestea doua au si un sens duhovnicesc.. Adica omul a fost pus sa isi gradinareasca sufletul sau si sa pazeasca indrumarile lui Dumnezeu.. Dumnezeu ii da omului toata iarba si tot pomul,iar apoi ii da toti pomii in afara de pomul cunostiintei. In prima instanta Dumnezeu vorbeste de arbori si de plante(iti dau toata iarba si toti pomii care au fruct) , iar in a doua instanta despre fapte (din toti pomii poti sa mananci in afara de pomul cunostiintei).Pomul cunostiintei era faptuirea cea rea.. "orice pom se cunoaste dupa rodul sau".. Rodul acelui pom a fost moartea.. In ziua "cand vei manca din el negresit vei muri".. Cred ca aceasta cunoastere era pacatul.Contemplarea lumii fara Dumnezeu.Cunoasterea exteriorizata a lumii.. Pe "pomul' acesta nu trebuiau sa il faca ca sa nu moara.. Adica sa nu se detaseze de Dumnezeu si de harul Sau.Cu privire la aceasta i-a instruit Dumnezeu.. Totusi sarpele subtil s-a strecurat in "Gradina edenului".Cred ca aceasta gradina aflata in Rai se refera si la sufletul omului.. Sarpele este diavolul..

In mijlocul Raiul se aflau instrumentele vietii si ale mortii : pomul vietii si pomul cunostiintei binelui si raului.. Diavolul foloseste pomul cunostiintei ca ispita prin sarpele poftei lor.. Prin dialogul cu sarpele, omul isi neglijeaza atributiunile sale: se opreste din lucrat si permite accesul strain in gradina.. odata ce omul a mancat din acest pom i s-au deschis ochii spre o alta lume.. lumea pacatului.. lumea fara Dumnezeu caci Dumnezeu nu se oferea prin pomul acela.. a dobandit cunoasterea lumeasca, cunoasterea pamanteasca,cunoasterea exteriorizata fara cea interioara.. prin aceasta s-a detasat Adam de Dumnezeu.. "a castigat lumea intreaga" , si-a intemeiat lumea lui .. "Dar ce ii va folosi omului de va castiga lumea intreaga dar va pierde sufletul sau"?De aceia a zis Dumnezeu , Adam s-a facut asemenea noua pentru ca el s-a facut prin asta dumnezeu, adica si-a intemeiat lumea lui.Si asa s-a rupt pamantescul de dumnezeiesc.

Acum Scriptura zice ca din toti pomii si din toata iarba i-a dat Dumnezeu ca hrana lui Adam si mai apoi zice ca 'din pomul cunostiintei binelui si raului sa nu mancati' .. Asta poate insemna doua lucruri.. ori ca Dumnezeu a vrut sa-i dea omului toti pomii din prima instanta si asta ar si facut,daca ar fi trecut testul... Adica i-ar fi dat si pomul cunostiintei binelui si raului... Pentru ca cunoasterea lumeasca in sine nu e pacat, si darul lumii nu e pacat in sine insusi ci e pacat atunci cand cunoasterea lumeasca nu e unita cu cea sufleteasca, si atunci cand ceea ce facem in lume este fara Dumnezeu.In cazul acesta e posibil ca omul sa fi fost pus sa lucreze intai pana sa fie ajunga stapan al lumii, si prin faptul ca nu a dus la indeplinire aceasta munca a cazut din har.. Munca aceasta era atat trupeasca cat si sufleteasca.. Munca ogorului sufletesc cu virtuti prin harul dumnezeiesc.. munca treptata pentru ajungerea la cunostiinta a toate.. Nu ne-munca pentru a ajunge la cunostiinta aceasta. Mama oricarei cunostiinte e experienta...

Sau mai este posibilitatea ca Dumnezeu sa le fi dat toti pomii in afara de unul , cel al 'cunostiintei binelui si raului'..