Citat:
În prealabil postat de Pippo_
N-ai inteles. Deci: Ratiunea, tinzand spre Dumnezeu (Dumnezeu fiind ratiunea maxima), atinge la fiecare individ o limita superioara. Spatiul dintre limita superioara a ratiunii si Dumnezeu, il ocupa credinta. Deci limita ratiunii, cu cat o ridici mai sus, esti mai aproape de Dumnezeu, si ai nevoie de credinta mai putina, deoarece prin ratiune intelegi mai mult si in mod direct din distanta care te separa de Dumnezeu, deci nu mai ai nevoie de diferenta de credinta care ar fi necesara in lipsa ratiunii pentru a ajunge la Dumnezeu.
E destul de greu de inteles, este un concept dinamic care cel mai bine poate fi reprezentat geometric. Deci il intelegi daca iti imaginezi geometria dinamicii, diferenta dintre nivele intre Dumnezeu, credinta si ratiune; astfel iti poti forma mental o intelegere completa asupra conceptului. Altfel nu il poti intelege. Incearca sa desenezi ce am spus si sa intelegi de ce ratiunea castiga in fatza credintei.
Deci morala daca intelegi importanta conceptului: trebuie sa-ti faci din inteligenta o ocupatie.
|
Ba chiar te-am inteles.
1. Dar nu inteleg rostul acestui thread in conditiile in care nimeni nu a spus ca prostia e virtute.
2. Cred ca e o confuzie in termeni.. de aici toata discutia. Pana si in Bible se face diferenta dintre intelepciunea lumii si intelepciunea celor ce-I urmeaza lui Hristos.
Cred ca ar trebui sa delimitam termeni: cultura, civilizatie (cred ca la acestea se refera Traditie), ratiune, inteligenta, intelepciune etc...
Pana la a gandi lucruri inalte, eu sustin ca majoritatea oamenilor nu-si exerseaza inteligenta nici in probleme cotidiene..
3. Eu am spus ca iscodirea nu trebuie sa fie o ocupatie.. nu-mi rasuci termenii ca schimbi complet sensul!
Iscodirea este curiozitate fara scop (ca: ce se mai spune azi la stiri? sau: de unde a avut Noe bani sa faca arca? - adica intrebari care nu ne apropie de Dumnezeu, chiar daca pot avea spoiala de crestinism)