Citat:
În prealabil postat de Scotsman
Mai exista cateva posibilitati:Cel de Sus stia ca vom face totul praf,in maniera pur umana,si a lasat mai multe cai(dar un singur mijlocitor in fata Lui:Hristos)in asa fel incat sa aiba toti o sansa,chiar daca nu ajung in Biserica ,,corecta".Sau doar unii sunt predestinati sa ajunga.Sau Adevarul este pur si simplu mai presus de noi,nu suntem pregatiti sa-l aflam si tot ce vedem este doar abordarea noastra umana.Asta este ce am reusit noi sa fecem pe lumea asta cu ce a spus Cel de Sus.
|
Una din posibilitati:
Mai multe cai, zici? Atunci ar fi zis la plural: "Eu sunt caile, adevarul si Viata. Pe orice cale veti veni, tot la Mine ajungeti."
Dar El a zis altceva: despre un Domn, o credinta, un botez. Despre o singura Biserica pe care nici portile iadului n-o vor birui pt. ca functioneaza dupa alte criterii. Criteriul harului.
Asa ca indiferent ca facem noi totul praf in maniera umana, stirpea iadului nu are putere in fata harului sfintelor taine.
Credinta o poate faramita in mii de cioburi, faptele bune pot fi plagiate la suprafata de orice ins duplicitar versat, dar harul nu poate fi calcat in picioare.
Problema e ca la sfintele taine nu avem acces decat din interior prin credinta prealabila in ele. Atata vreme cat ne sunt exterioare, nu ne ramane decat sa cercetam din exterior vietile celor care s-au tamaduit ontologic prin har de acel hau despartitor. Adica sfintii ale caror moaste facatoare de minuni ne sunt lasate tocmai spre marturie.
Evident ca discutia se poate amplifica - dar intram in zona offtopic- daca ne gandim si la cuvintele lui Hristos: „in casa Tatalui Meu, multe locasuri sunt” si la pilda talantilor: unora, mult li s-a dat, mult se va cere de la ei. Altii, peste mai putine au fost pusi.
Exista si categoria celor care, nemultumiti ca nu-s nici ca unii, nici ca altii, vor improviza atunci o scuza ad hoc: „Doamne, te-am știut că ești om aspru, care seceri unde n-ai semănat și aduni de unde n-ai împrăștiat."
Imi suna a predestinare. De fapt scuza nu va fi improvizata, ci e coapta de mult in minte.
Nu prea cred ca o sa putem aduce argumentul asta in discutie deoarece Stapanul va zice: „carevasazica, stii multe despre Mine, te-a preocupat de ce unora le dau mult iar altora putin”, „știai că secer unde n-am semănat și adun de unde n-am împrăștiat?” . Stiai ca vreau roade si de la cei privilegiati si de la cei mai putin privilegiati. Hmm... optiunea asta nu-i cu happy end, mi se pare. IMHO, e de evitat scuza asta.
Acuma, ramane sa ne intrebam daca talantii astia pe care Stapanul ii da in functie de disponibilitatea receptorului de a-i fructifica, se refera si la darul credintei prin care acceptam in intregime „schema de tratament”, de vindecare a firii ranite.
Si daca talantul credintei poate fi dat la „zarafi” pt. a obtine dobanda. Se poate? Si cine ar fi „zarafii” care ne-ar putea ajuta sa ne sporim talantul credintei?
In ortodoxie, spunem ca schema completa de tamaduire a firii presupune: harul sfintelor taine (sine qua non), credinta si faptele credintei.
Nu le iau acuma in extenso ca nu e cazul, insa ma intreb: daca schemele incomplete ale celorlalte confesiuni care exclud tainele, sunt si ele mantuitoare doar prin credinta si/sau fapte bune, chiar nu inteleg de ce a zis Hristos atat de insistent: „Luati mancati Trupul Meu si beti Sangele Meu..., Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viața lumii este trupul Meu.... dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi...Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el...etc”
Prin urmare, ce inseamna mantuirea la ortodocsi si ce inseamna la neortodocsi?
Se poate tamadui firea umana doar prin credinta/fapte dar fara sfintele taine?
Daca da, ce rost a mai avut Intruparea? Credinta in divinitate exista si inainte de Intrupare iar fapte bune poate face si orice ateu.
Nu-ti adresez intrebarea exclusiv tie. Sunt totusi curioasa (cum am mai zis) cum de a ajuns prospectul sa fie mai important decat medicamentul?
Cum de a ajuns Scriptura sa se bucure de mai mare cinste decat Trupul Personajului principal al Scripturii despre care El Insusi a zis tinand painea si vinul in mana: „Acesta este Trupul Meu.. acesta este Sangele Meu”. De nu-L veti manca nu veti avea Viata in voi?
scuze din nou ca nu prea are legatura decat tangential cu subiectul topicului.
be blessed Scot