[sophia]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Credinţa noastră are următoarele patru surse:
1) Biblia
2) Sfânta Tradiţie
3) Liturgica
4) Magisteriul Viu al Bisericii

Asupra unor chestiuni speciale şi punctuale, o sursă a credinţei mai sunt revelaţiile particulare aprobate de Biserică.



Care e prima zi a săptămânii, e chestie de convenţie (calendar), nu de credinţă. Că Duminica este Ziua Domnului ştim din toate cele patru surse, dar în mod deosebit din Sfânta Tradiţie. Chiar şi numele ("duminică") arată acest lucru, nu trebuie să fii cine ştie ce mare filolog.



Asta ştim de la Magisteriu. Cel mai recent document pe această temă este enciclica pe temă socială "Centessimus Annus", aici: http://www.vatican.va/holy_father/jo...-annus_en.html




Nu a spus nici Isus, nici cei care învaţă şi au autoritate în numele Lui. Prin urmare, este permis să aibă mai multe nume (de fapt, e unul singur cu liniuţe de despărţire). Ştim aceasta în baza principiului mai general că ceea ce nu este interzis este permis.


Magisteriu: Casti Conubii, aici: http://www.vatican.va/holy_father/pi...nnubii_en.html
şi, mai ales, "Humanae Vitae", pe de-a-ntregul consacrată acestui subiect: http://www.papalencyclicals.net/Paul06/p6humana.htm

http://www.papalencyclicals.net/Paul06/p6humana.htm



Dispoziţiile disciplionare în vigoare în fiecare Biserică, potrvit rânduielilor Sinoadelor Locale. De exemplu, eu sunt legat de următorul decret: http://www.bru.ro/documente/decret-p...ajunul-in-bru/

Multumesc Mihnea pentru efort dar:

1. In ortodoxie nu exista acestea din pacate. La catolici (de ambele feluri) macar sunt toate reglementarile astea umane, de la un singur om, adica Papa.
La noi scrie fiecare altceva.
2. Tu unde gasesti sfanta traditie, ca nu m-am lamurit.
3. Eu ma refeream la sursa initiala, adica la Iisus, la voia sa, la ceea ce a spus el, nu la intermediari, la ceea ce au inventat oamenii pe parcurs.

Toate scrierile mentionat de tine sunt bune, dar nu sunt ale lui Iisus. Nu stiu daca intelegi ce vreau eu sa spun.
Ca uite, chiar scrise: exista diferente intre regulile confesiunilor.

Definitia lingvistica a termenului "smerit" este corecta (primul rand, ca restul ceea ce a citat fata de mai sus, n-am inteles ce prostii sunt).
Problema este ce care acceptiune este folosita in credinta si in ce mod. Ca am impresia si aici fiecare foloseste de fapt un amestec.