Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Tu în schimb nu înțelegi baza legăturii omului cu Dumnezeu, care nu e una filozofică ci morală.
Dumnezeu nu poate fi atins prin exerciții mintale ci prin exersarea virtuților creștine ale smereniei, iubirii și ascultării, care nu se pot despărți de credința în Hristos.
|
legatura asta e mai mult decat filozofica si morala. e ONTOLOGICA.
moral poate fi si un ateu.
Devenim oameni (in sensul profund al scopului pt. care ne-a facut Dumnezeu), dobandind si exersand virtutile CELUI care a reusit sa uneasca firea umana cu cea divina, prin ascultare, smerenie, iubire si restul.
Asa cum zici, cuvantul exersare, tocmai asta sugereaza: dinamica lor, faptul ca nu se termina niciodata. Cei are incep sa le exerseze inca de aici, continua la nesfarsit in vesnicie.
Asta s-ar putea intelege de fapt prin
scopul ontologic pt. care a fost creat omul: inaintarea de la
chip catre ceea ce a fost menit sa ajunga, adica cat mai aproape de
asemanare.
Doar ca pana sa punem inceput virtutilor, pe drumul de la chip la asemanare, trebuie sa ne scapam de tendintele opuse lor. Si nici asta nu se termina niciodata in viata asta.
...asta, macar de am pus inceput...
cu pace sa iesim..