[Traditie1]

În prealabil postat de Eugen7

Sufletul omului, spun Sfinţii Părinţi, „este o substanţă vie, simplă, necorporală, prin natura sa invizibilă ochilor trupeşti, nemuritoare, raţională, spirituală, fără de formă; se serveşte de un corp organic şi îi dă acestuia puterea de viaţă, de creştere, de simţire şi de naştere. Nu are un spirit deosebit de el, ci spiritul său este partea cea mai curată a lui. Căci ceea ce este ochiul în trup, aceea este spiritul în suflet”

Sufletul nu e o substanță ci este ipostasul, persoana, chipul lui Dumnezeu, ființa autoconștientă sau conștiința umană.

Sfânta Scriptură precizeazăcă toate vietăţile animale au suflet, căci “tuturor fiarelor pământului şi tuturor pasărilor cerului, şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viaţă …” Dumnezeu le dă aceeaşi hrana materială pentru trup ca şi nouă oamenilor (evident după căderea în păcat a lui Adam). Sfinţii Părinţi spun că „trebuie să se ştie că facultăţile oricărei vieţuitoare se împart în facultăţi sufleteşti, facultăţi vegetative şi facultăţi vitale. “.

Vechiul Testament e o culegere de mituri fără legătură cu felul cum a făcut Dumnezeu lumea. Iar prin suflare de viață nu se înțelege acolo viața conștientă ci chiar răsuflarea, respirația. Anticii identificau procesul respirator cu viața, de unde și originea cuvântului românesc suflet, de la suflare.

Dacă animalele au suflet, adică viață conștientă, înseamnă că ele sunt ipostase, chipuri ale lui Dumnezeu. Dar ideea că Dumnezeu a făcut niște făpturi conștiente condamnate la o existență mizeră și la dispariție nu are sens. Animalele au fost făcute spre slujba omului, sunt simple obiecte, de aceea uciderea lor nu e un păcat.

Luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie”[11], deci omul nu are doar un suflet simplu (cu afecte sufleteşti: bucurie, tristeţe, iubire, ură etc. ) precum au animalele, ci a primit un suflet spiritual (cugetător, gânditor, raţional, deci cu conştiinţa existenţei fiinţiale şi nemuritor, cu posibilitatea unei vieţi duhovniceşti) direct de la Dumnezeu, fiind astfel o creatura directă a Lui.

Ceea ce a dezvoltat gândirea umană a fost limbajul. Fără limbaj, omul ar fi fost ca un animal. Limbajul este cel care dezvoltă gândirea abstractă. Este un dar al lui Dumnezeu dar nu un implant, așa cum sugerezi tu. Copiii crescuți izolați de comunitățile umane devin autiști tocmai din pricină că nu adoptă limbajul în primii ani de viață, critici pentru formarea personalității.

Dacă tu susții că animalele au afecte, bucurii, tristeți etc tu afirmi următoarele aberații:

-Că Dumnezeu dă viață conștientă unor făpturi ce vor fi nimicite (ce rost ar avea aceasta?)

-Că animalele ar avea totuși rațiune, pentru că tristețea și bucuria nu sunt senzații fizice ci stări mintale generate de gândirea abstractă

-Că toate animalele ar avea experiențe la fel de complexe.


Referitor la ultimul punct, dacă e să ne luăm după știința ateistă, animalele nu au senzații la fel de complexe. Animalele neevoluate nici nu au organe de simț sau de percepție a durerii. Insectele au un văz sau auz total diferit de al mamiferelor etc. Deci ce animale susții tu că ar avea senzații de durere sau cu atât mai mult de tristețe? Și bacteriile și gândacii sau numai câinii și pisicile?

"Raționamentele" tale sunt generalizări aberante, gândire utopică, fără nici o legătură cu realitatea sau cu bunul simț.

„Şi a mai grăit Dumnezeu cu Noe şi cu fiii lui, care erau cu el, şi a zis: «Iată Eu închei legământul Meu cu voi, cu urmaşii voştri şi cu tot sufletul viu, care este cu voi: cu păsările, cu animalele şi cu toate fiarele pământului, care sunt cu voi, cu toate vietăţile pământului»“[12]. Reţinem că toate vietățile animale au suflet viu, însă doar sufletul omului este spiritual aşa cum am arătat mai sus.

E vorba de o poveste, degeaba cauți să-i dai semnificații. Cum se poate încheia legământ cu o ființă care nu e rațională? Care nu gândește abstract? Nu vezi cum te contrazici?

Reţinem că şi animalele au suflet (însă nespiritual şi pieritor), deci au sentimente. Astfel Sfântul Ioan Scărarul spune: "Nimic nu este fără ordine şi scop în împărăţia animalelor, fiecare poartă înţelepciunea Ziditorului şi Îl mărturiseşte. Dumnezeu a dăruit omului şi animalelor multe însuşiri fireşti, cum ar fi mila, iubirea, sensibilitatea, căci până şi dobitoacele necuvântătoare se tânguiesc când pierd pe vreunul de-al lor".

Încetează să gândești prin citate. Scrierile Părinților sau Scriptura sunt date să ne ajute, nu să înlocuiască gândirea noastră. Și ele pot fi greșite în unele aspecte. Fanatismul de care dai dovadă nu te va conduce la adevăr.