Citat:
În prealabil postat de colaps
Nu privim cu patimă domnule. Am să povestesc ce s-a întâmplat Duminica trecută.
Un bărbat a venit și s-a așezat în fața mea. Nu era îmbrăcat necuviincios, dar după vestimentație avea o pereche de pantaloni și o bluză cu o mărime mai mică decât i-ar trebui.
La un moment dat s-a pus în genunchi și s-a aplecat în față spre pământ. Domnule, tricoul fiind mic s-a ridicat din pantaloni și pantalonii fiind și ei mici s-au lăsat în jos, încât i se vedea (iertați-mi expresia!) crăpătura fundului.
E ceva totuși, exagerat! Smintește lumea, și nu că stă lumea să analizeze cu ce sunt îmbrăcați oamenii, dar mai dai o privire rătăcită în stânga/dreaptă din când în când și nu e absolut deloc plăcut să vezi așa ceva în biserică!
|
Cand am spus patima, ma gandeam la slabiciunile lumesti pentru sexul opus. Imi cer iertare daca exprimarea mea nu este dintre cele mai bune.
Referitor la cazul cu omul din fata ta, poate de aceea a oranduit Dumnezeu ca femeile sa nu stea la un loc cu barbatii, in biserica. Uneori trecem cu totii prin astfel de momente. Nu de mult, la manastirea la care obisnuiesc sa merg, a venit si un om imbracat saracacios care s-a asezat inaintea mea. Cand a trebuit sa ne asezam in genunchi (pentru o lunga bucata de vreme) am realizat ca omul a venit la manastire cu aceleasi incaltari cu care ranea la vite. Pentru moment am fost oleaca imprastiat, ca nu ma puteam chiar bine aduna, dar mai apoi mi-am intrat in normal. Mai tarziu, observandu-l mai atent, am vazut ca el chiar traia Sf. Liturghie, mai bine decat mine, cel putin in ziua aceea. Ceea ce voiam sa spun de fapt este ca privirea o poti muta, ochii ii poti inchide, dar mirosul (de parfum sau de balegar, cam tot acolo si prefer balegarul in biserica, decat parfumul) iti intra pana dincolo de simturi...