[MariS_]

1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.
4. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.
6. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" Şi a fost aşa.
7. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.
8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.

Sustin comentariile Deliei31 si a lui Eugen7, ca aici e vorba de un metalimbaj.
1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
Tradus: Dumnezeu a creat lumea spirituala si lumea materiala.
2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
Tradus: lumea materiala era netocmita (fara legi) si gol, fara lucrurile ei (galaxii, stele, planete, etc.)
Era intuneric pentru ca lumina (materialul lumii, "lume - lumina"), sau energia, inca nu-si primise legea. Apele sunt o metafora pentru "materialul" din care provine insasi lumina sau energia. Duhul lui Dumnezeu se purta deasupra lor pentru a le da legile necesare creatiei.
3. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.
Tradus: Dumnezeu a stabilit legile pentru lumina sau energie.
4. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
Tradus: Dumnezeu desparte ontologic "fiinta" de "nefiinta". In acesta etapa timpurie fiinta era reprezentata de lumina, iar nefiinta de intuneric. A fost seara, adica nefiinta, intuneric,si a fost dimineata, adica s-a adus la fiinta, la lumina.
Doamne ajuta!
Har, smerenie si jertfa de sine.