Citat:
În prealabil postat de Seraphim7
,,Cine iubeste lumea si cele ce sunt ale lumii,in acela nu este dragostea lui Dumnezeu'',spune Sf Ioan Teologul,dar noi toti traim in lume ,facem parte din ea,noi suntem lumea ,fiecare dintre noi este un element al lumii.Dar cum putem iubii pe Dumnezeu ,sau cum putem atrage dragostea lui,salasluind in lumea care ne trage dupa ea,care ne momeste,care nu ne lasa in pace oferindu-ne din cupele ei pline cu mireasma atatatoarea.Putem oare slujii cu adevarat pe Dumnezeu gustand uneori si din cupele placerii desarte?
|
Învățătorul nostru clarifică aceste lucruri spunând: "voi (cei care Îl urmează) sunteți sarea pământului", "voi sunteți lumina lumii". În altă parte spune și mai limpede să fim precum maiaua în aluat. Iar Apostolul completează zicând să fim
în lume, dar nu
ai lumii.
Aceasta este Liturghia: El Se coboară ca să ne ridice pe noi. El a venit, mai întâi ca Duh care a grăit prin gura proorocilor. Pe urmă, a fost Evanghelia și S-a prefăcut în substanță, ca să ne sfințească. La Evanghelie, care încununează Liturghia Cuvântului, noi primim un mesaj îngeresc din Cer (amvon). La Ectenia Mare rugăm sfințirea a toate. La Heruvic suntem deja la cotele îngerilor (noi, cei care pe heruvimi / cu taină închipuim). Aceasta este Liturghia: un suiș neîntrerupt, până la împărtășirea cu Domnul și la a fi una cu El. După aceea, cântăm "văzut-am lumina cea adevărată". Am intrat păcătoși, ieșim străluminați. Apoi, plecăm din Ierusalim în lume, ca să o prefacem în Împărăția lui Dumnezeu. Facem noi asta ?