Citat:
În prealabil postat de anna21
Iti dai seama ca deturnezi ceea ce am scris eu?
Eu nu am scris ca nu trebuie sa sa simtim placere, ci sa nu o cautam. In multe lucruri exista placere (nu numai in sexualitate), nu am zis ca trebuie sa ne chinuim sa nu o simtim, ci doar sa o consideram ceva supraadaugat, daca vrei.
(Eu nu stiu cum traiau mai demult oamenii, dar astazi sunt setati/ programati sa caute in permanenta placerea.. suntem cufundati in aceasta mentalitate si nu o mai percepem ca nefireasca. Daca are cineva curiozitatea sa fie atent cate lucruri face zilnic doar pentru placere, ar fi uimit. De la cafeaua de dimineata, parfumul, muzica din autoturism etc... in permanenta vanam placeri marunte.)
|
Eu sper că nu susțineți că este păcat să bei cafeaua de dimineață, să folosești sau să respiri un parfum plăcut nasului ori să te bucuri ascultând muzică. Și atunci, dacă ne este permis să ne bucurăm de aceste trei mărunte lucruri, de ce nu ne-ar fi permis să ne bucurăm de trupul soției (soțului) ? În realitate, propoziția cheie este "
In multe lucruri exista placere (nu numai in sexualitate)". Am observat că mulți creștini, ajungând "mai catolici decât papa" au ceva nu atât împotriva plăcerii în general (de tip cafea, muzică), cât în mod specific împotriva plăcerii sexuale, făcând apologia cearșafului găurit pe care evreii ortodocși din SUA (aceia cu perciuni și tichie) îl folosesc în viața conjugală cu propriile neveste, ca să nu se bucure excesiv. Eu nu prea înțeleg asemenea lucruri, nici nu cred că Dumnezeu cere credincioșilor care au ales calea căsătoriei să fie precum călugării. Pentru tinerii care sunt în fază de discernământ vocațional, o întrebare cheie este "cam cât erotism am în mine ?". Dacă Dumnezeu ne-a înzestrat cu mai mult erotism, e clar că ne cheamă pe calea căsătoriei. Dacă ne-a înzestrat cu mai puțin erotism, probabil călugăria este drumul pe care îl așteaptă de la noi. În "Numele Trandafirului", autorul (dealtfel ateu, dar nu necunoscător al psihologiei mediului monahal) pune față în față două concepții despre plăceri. Cel care urăște plăcerile, zicând că vin de la diavol, ajunge în final la crimă. Aceleași două concepții, tot purtate de doi călugări, sunt puse față în față în "Frații Karamazov". Mereu m-am simțit mai aproape de starețul Zosima, decât de călugărul Ferrapont. Ar fi impus starețul Zosima fiilor lui duhovnicești cearșaful găurit ? Nu, nu prea cred. Ferrapont, da !
Citat:
Parerea mea, sper sa nu creez oroare aici.. sexul oral nu tine atat de stimulare, cat de un joc al dominarii si submisiunii.. Aceasta este sursa placerii, nu simpla stimulare. Cu aceste lucruri iesim din domeniul firescului, cred eu.
Cine practica astfel de lucruri stie ca un element esential este dominarea celuilalt prin placere.
|
Se poate să aveți dreptate. Dar, în aceeași logică, și pozițiile practicate în actul matrimonial pe care îl considerați legitim țin de "un joc al dominării și submisiunii". Mai general, în chiar clipa în care s-au întâlnit doi oameni apar între ei legături politice, adică apare "un joc al dominării și submisiunii". E ceva în natura omului, de asta nu avem cum ne feri.
Citat:
Si de aici.. ce sa spun.. limita este data de limita imaginatiei. Chiar sunt curioasa: biserica catolica a stabilit daca alte lucruri.. stiu si eu utilizarea costumatiei, gheata, alcool, menta, striptease in fata sotului, muscare, lingere, zgariere, pene.. sunt practici admisibile cat timp finalitatea este "normala"?
|
Da, toate sunt permisibile cât timp finalitatea este cea normală și ajută la această finalitate. Numai în cazul în care ceva este intrinsec rău (adică este păcat) nu poate fi folosit în vederea unei finalități bune. De exemplu, să ajut un sărac este o finalitate bună, dar nu pot face asta furând de la un bogat, ceea ce ar fi un mijloc intrinsec rău. Pentru un scop bun sau moral neutru, mă pot sluji de mijloace bune sau moral neutre. Actul matrimonial este un scop bun. În vederea lui, mă pot sluji de mijloace moral neutre cum ar fi "costumație, striptease în fața soțului, mușcare etc", dar nu mă pot sluji de mijloace intrinsec rele, așa cum ar fi swinging-ul sau gândul îndreptat spre o altă femeie.
Citat:
Cand accepti placerea ca un scop pe care trebuie sa-l atingi, nu mai poti trasa limite ale comportamentului acceptabil vs. neacceptabil. Pur si simplu, nu poti. Pt ca erotismul/placerea izvorasc din imaginatia noastra si putem erotiza intreaga lume (ceea ce se intampla, de fapt - asta ne invata publicitatea) in satisfacerea placerilor noastre.
|
Aveți dreptate aici. Vedem peste tot un uriaș exces de sexualizare, ceea ce face mult rău, în special celor care încă nu știu să se păzească și nu cunosc tehnicile cu adevărat diabolice ale "prințului lumii acesteia". Dar, de aici la o ripostă de tip "moarte sexualității", de aici la căderea în cealaltă extremă, e cale lungă. Sexualitatea este de două feluri: licită și interzisă. Cu precizie matematică, Biserica ne spune ceea ce avem voie și ceea ce nu avem voie să facem și ne pune în evidență limitele obiective dintre ele.
Citat:
(apropo, ati ghicit cum decodifica creierul barbatului imaginea unei guri rujate?):
|
Înțeleg unde bateți și nu neg că ar putea fi așa. Dar, în cazul acesta, problema e în capul bărbatului. Am mai spus-o: când ai un ciocan în cap, peste tot vezi numai cuie. Acuma, ce să facem: să nu mai punem castraveți pe masă fiindcă unii nesănătoși la cap ar putea asocia imaginea lor cu alte lucruri ?