Afirmatia mea, frate drag, nu exclude adevarul, adica posibilitatea ca acesti oameni sa existe (asa cum desigur au existat). Eu am spus: Pentru ca un om sa poata judeca (analiza spre a spune de-i corecta ori nu) invatatura unui episcop sau a unui sinod el trebuie sa fie inzestrat cu macar aceiasi putere de a intelege acea invatatura. Sa nu crezi ca Sfantul Maxim Marturisitorul nu stia ce vorbeste atunci cand s-a opus monotelitilor, dar nici sa nu crezi ca oricine se ridica astazi si in numele cine-stie carei trebuinte mai mult sau mai putin duhovniceasca, loveste in sfintenia, sobornicitatea si apostolicitatea Bisericii Ortodoxe Romane de azi, este asemeni Sfantului Maxim!!! Cuvantul la care as dori sa fii atent in afirmatia mea este acesta: "inzestrat". Inzestrarea omului implica un dar de la Dumnezeu si daca monahul X sau crestinul Y este inzestrat de Dumnezeu cu o putere asa de mare de a intelege si de a propovadui spre mantuire, macar ca si Sinodul Bisericii noastre, acela nu se va putea ascunde.

Dar de ce crezi ca ar da Dumnezeu astfel de putere unuia sau altuia si i-ar indemna sa se opuna Patriarhului sau Sinodului? Doar daca Dumnezeu vrea ca sa-i osandeasca pe acestia din urma fiindca s-au abatut de la calea cea dreapta. Vechiul Testament arata multe situatii in care proorocii certau pe poporul lui Israel, chiar si pe cei mai mari ai acestora, cand erau in greseala. Daca se pocaiau erau iertati, daca nu, erau taiati! Pana aici situatia este foarte asemanatoare cu ceea ce se zice ca se petrece azi. Eu as intreba aici: cine este proorocul si cum arata el asta? Eu nu ma simt prooroc, deci este altul sau nu este deloc! Tot in acest punct declar ca mai prooroc il vad pe Parintele Papacioc, care nu o data a certat, chiar a mustrat pe cei mari, dar nu a plecat din Biserica!

Dar spuneam ca asa era in Vechiul Testament, care este indrumator spre Hristos. In Noul Testament ne este prezentata Imparatia Duhului, Mangaietorul, care se afla in oamenii lui Hristos, iar acestia, impreuna cu Hristos drept Cap, sunt Biserica. Din Biserica fac parte nu numai cei ce sunt in viata azi ci si cei ce au trecut la Domnul. Aceasta Biserica deplina este cea care nu va fi biruita nici de portile iadului. In "doctrina" pro-ecumenica se crede ca Biserica are drept fii pe toti cei care cred indiferent carui "grup" religios ar apartine. Eu cred ca Biserica este cea Ortodoxa, sfanta, soborniceasca si apostoleasca! Pentru mine, preot român fiind, Biserica Ortodoxa Romana este o parte a acestei Biserici adevarate a lui Hristos, autocefala fata de Biserică doar in cele administrative. Cine este conducatorul acestei Biserici ce include si BOR? Eu spun cu tarie si credinta ca este Iisus Hristos. Cine lucreaza adevarul in aceasta Biserica, asa incat portile iadului sa nu o piarda? Eu spun ca Duhul Sfant! In Biserica este buna randuiala; asa a fost si asa va fi inca! In aceasta randuiala buna, Biserica are o ierarhie, in scopul de a ne calauzi si sprijini frateste spre desavarsire.

Acum, vine fratele meu si-mi spune ca parintele cutare este proorocul trimis de Domnul sa arate caderea Patriarhului, adica a celui chemat acolo spre implinirea bunei-randuieli in Biserica. Si-mi spune acest parinte ca patriarhul si chiar tot sinodul episcopilor este rau. Atunci eu trebuie sa-l ascult pe acesta fara sa-l cercetez mai intai? Nu, ca poate fi prooroc mincinos de care trebuie sa ma feresc! Ce dreptar am ca sa-l dovedesc de este de la Dumnezeu sau este mincinos? Roadele sale! Dar roadele nu se vad intr-o zi sau doua, dupa cum spuneai si fratia ta, ci dupa ani de osteneala. Si-apoi ca sa pot analiza aceste roade trebuie sa mai am si marturia despre altii care au fost dovediti ca au deja roada cea buna. Da' nu prea e bine sa compar roada parintelui nostru prooroc, cu roada Sfantului Maxim; prea mare diferenta poate! Eu ma uit la ce vad in Biserica azi: parinti mari si batrani de zile, duhovnici iubiti si recunoscuti ca implinitori de cele bune, manastiri cu monahi ce traiesc uneori in cea mai mare saracie dar cu duhul canta lui Dumnezeu, frati crestini mireni de la care invat blandetea si smerenia chiar eu, preotul. Nici unul din acestia nu pleaca, nu striga a revolta, nu ma indeamna la ura razboiului pentru al castiga pe Hristos, ci imi spun sa ma rog, sa fiu bland, sa fiu smerit! Si privesc o clipa iar spre parintele asa zis prooroc si-l vad lovind in chiar Biserica celor pe care ii port in suflet, cei blanzi si smeriti cu inima, chiar mai mult, il vad cum se leapada de aceasta Biserica spunand ca, de fapt, nu acesta este Biserica si el pana acum s-a inselat!

Si acum ma dumiresc eu: daca era prooroc pentru Biserica, implinea voia lui Dumnezeu si statea in Biserica, proorocind asa cum Duhul Sfant iar fi poruncit spre zidirea Bisericii. Dar el se arata luptator impotriva Bisericii! Roada aceasta il face, in fata mea, dupa crezul meu, prooroc mincinos; si nu cred in el. Odata ce-am aflat aceasta ma lepad de el, chiar daca pentru altii din afara Bisericii se arata a fi un prooroc adevarat. Este treba lor cu Domnul!

Iar toata acesta analiza sunt obligat, de unii sau altii, a o face din ce in ce mai des! Tot mai des apar prooroci mincinosi, care stiu ei mai bine decat patriarhii sau sinoadele! Eu unul nu mai vreau sa fiu cainele de paza al ortodoxiei, asa cum imi striga acestia ca trebuie sa fiu. Ma uit in oglinda constiintei mele si vad, adevarat, un caine dar nu unul de paza, ci unul aproape mort, de pacate. In aceasta idee am spus ceea ce am spus legat de ascultare. Eu vorbesc din ale mele. Am intrebat pe fratele, mai mult retoric, spre luare aminte, daca el se stie caine de paza pentru Biserica lui Hristos. Si asa am intrebat pe multi de pe acest forum, pe acei care latra foarte mult in directia Sfantului Sinod. Repet si acum: daca au fost inzestrati (de Dumnezeu, bine-nteles) cu darul pazei si au fost binecuvantati de El spre a latra si a musca pe patriarh, sa o faca! Daca vor ramane in Biserica, roadele lor ii vor arata ce fel de prooroci sunt. Daca sunt adevarati (vom vedea mai tarziu) voi crede si eu in ei. Daca insa se vor lepada, vor arata ca ei nu sunt capabili de roada si pe acestia nu-i ascult.

Fratia ta sa ai grija la a nu te face partas pacatelor straine! Daca simti tu ca trebuie sa fii caine de paza, latra; dar sa nu cazi in ispita de a latra fiindca asa latra unii caini. Poate nici nu sunt caini, poate-s doar inregistrari cu latraturi, multe mai scorneste diavolul!

Despre ascultare, chiar daca nu esti de acord, eu asa am sa fac si de acum incolo, oriunde si oricum ma voi afla. Sunt sigur ca, asa cum il iubesc eu pe Domnul si El ma iubeste chiar inainte de a-L iubi eu si nu ma va lasa sa pier. Daca va vrea sa-mi arate pacatul sinodului sau al patriarhului va gasi El calea sa o faca, clar ca sa nu ma pot indoi deloc. La fel de clar cum se pogoara Duhul Sfant peste darurile pe care I le aduc pentru popor si pentru mine. Sa fii intelept, nu copil la minte!

Domnul sa te binecuvanteze! Sa-i binecuvanteze pe toti cei ce iubesc pacea in iubire!