Citat:
În prealabil postat de costache marilena
Cand citesc postarile dumneavoastra pare atat de simplu si de frumos...
Nu stiu cati dintre dumneavoastra aveti copii... Dar cei care aveti, stiti, desigur, cat de greu este sa-i ferim de cadere. Pe cei mai micuti ii putem proteja si modela si ne asculta, merg la biserica cu noi si sunt ca niste ingerasi, insa cu cat cresc si ies "de sub closca", mediul ii schimba. Si de aici incepe greul. Putin, cate putin, parintii pierd controlul care control este preluat de "strada", mediului exterior familiei. Ce este de facut? Multi copii-adolescenti raman fideli educatiei din familie, dar si mai multi se pierd treptat in multimea dezlantuita. De aici in colo, ce mai putem face? Toate regulile de educatie crestina sunt neputincioase. Toata truda noastra este in pericol. Tot ce-am "sadit" in sufletul lor este inabusit de tentatiile lumesti. Si daca ii tinem stran in "lesa" nu se vor razvrati? Daca le dam drumul nu se vor rataci? Cat sa strangem lesa, cat de slaba s-o lasam? Care e masura? Nu stie nimeni...
Doar rugaciunea fierbinte si nadejdea ne mai raman... Nadejdea ca nu vor uita cu totul ce au invatat in copilarie, nadejdea ca Domnul Hristos nu-i va lasa prada curselor vrasmasului...
Domnul sa-i ocroteasca pe copii nostri!
|
Este intradevar o arta sa-ti cresti copiii .E mult de spus- implicare si responsabilitate- greu, dar nu imposibil.Acum pot sa spun- si sper sa nu ma grabesc facand-o:am reusit , dar numai cu ajutorul lui Dumnezeu.
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
|