Citat:
În prealabil postat de I.Calin
Probabil, am fost confuz și nu m-am făcut înțeles.
Reiau: dacă nivelul de inteligență (IQ-ul) determină valorile morale și impune necesitatea existenței lor, cum se explică că unii dintre cei dotați cu un IQ semnificativ nu se comportă potrivit normelor acceptate tocmai datorită acelui IQ? Adică, ai conștiința binelui determinat de IQ, dar nu faci binele fiindcă alegi să faci răul. Mi-e greu să înțeleg motivația săvârșirii binelui pe baza inteligenței. Există și alte resorturi care influențează faptele noastre rele. Probabil, instinctele primare (animalice), dar aceste instincte primare nu sunt blocate datorită inteligenței? Și dacă nu sunt blocate, nivelul de inteligență este prea scăzut? Și totuși, nu poți vorbi de unii scientist-iști că ar avea un IQ scăzut. Înseamnă că mai există ceva și nu înțelegem noi prea bine ce. Și ajungem la libertatea care, culmea, există în afara inteligenței. Dacă există posibilitatea liberului arbitru și alegerile noastre sunt în funcție de altceva, atunci ce este și care este natura acelui altceva? Oricum, acel altceva nu poate fi explicat prin om ca rezultat al evoluției, vine din altă parte.
|
frumoasa argumentatia. felicitari.
"ma indoiesc deci cuget, cuget deci exist" rene Descartes.
multi confunda inteligenta cu gandirea (din care izvoraste constiinta existentei de sine). inteligenta artificiala exista... nu exista insa si gandire artificiala.
(calculatoarele au programe cu inteligenta artificiala si care evident nu au constiinta de sine.)
Biblia si invatatura ortodoxa spune clar, singura diferenta intre om si animal este mintea (ratiunea, gandirea, cugetarea).